Finalul de an te prinde de cele mai multe ori cu rezolutiile in vine. Asta pentru ca dupa ce tragi si tragi, la fina l(la orice final), ai revelatii. La mine stiu ca asa e. Revelatii de orice fel se aduna la final de an: profesionale, sentimentale, relationale la modul general. Si incep sa le analizez pe toate partile: aici am facut bine, aici nu, aici de asta s-a intamplat asa. La un punct, innebunesti. Sau daca nu innebunesti, ai cele mai mari sanse sa devii un sihastru. Adica, pe romaneste, asa te-ai baga intr-o pestera si nu ai mai iesi de acolo pentru vreo 3 ani, cel putin.Anul asta insa, am schimbat placa. Si in loc sa imi las mintea sa le rumege din nou si sa se autocompatimeasca, am mers putin mai departe si m-am fortat. M-am fortat, frate! Nu sa fiu optimista neaparat, dar sa le accept pe toate asa cum vin si sa gasesc solutii pentru ele. Adica, pe scurt, sa fiu productiva eu cu mine insami. Si cu viata mea.  There for, dupa o perioada de lamentare,...