Și lupul merită o îmbrătișare!

Ieri am fost, pe rând, ied, capră, lup într-o căsuță-ciupercă. Am mâncat iarbă, porumb din trifoi, mâncare gustoasă din pietre servită pe platouri de frunze de arțar uscate, plăcinte din frunze galbene căzute în spatele căsuței. Am fost închisă în căsuța mea cu cheie imaginară și sfătuită să nu deschid ușa nimănui cât mama mea (apoi mamele mele) era la piață. Jocului meu și al moțatei s-a alăturat bucuroasă o fetiță frumoasă foc, cu ochi albaștri de te pierzi în ei, ce și-a intrat rapid în roluri.
Când toate 3 am ajuns iezi și ne strâmbam la tati-lup pentru că ne făcea poze amuzat și nu putea intra în căsuța noastră, urmat apoi de un "gâdi, gâdi" la burta lui mare, fetița s-a dus la tăticul ei și s-a întors cu ochii aproape în lacrimi:
- Tati meu nu vrea să fie lup... :(
Am înghițit în sec și am decis să fiu eu lup și să le alerg prin căsuțele-ciuperci. ...