Se plimbă singur în orașul sângeriu,Admiră singur norii, cerul plumburiu,Se duce singur în cavoul cenușiuPlângându-și viața cât mai este viu.

Și-așează inima-n sicriul maroniu,Și-adună trupul în pânza unui doliu,Își caută în minte trecutul vinețiuȘi dragostea o strânge în pumnul încă viu.

A obosit, bocancii-i pune în cuiul ruginiu,Depune arma-n rastelul arămiu,Își pregătește ștreangul de becul fumuriuPrivind la poza ei cât încă mai e viu.