În timp ce unele voci susţin că întâlnirea de mâine convocată de preşedintele României, Klaus Iohannis, cu liderii partidelor din coaliţia de guvernare s-ar putea solda cu demisia actualui demnitar la Cotroceni, din zona partidelor din Bucureşti şi a unor instituţii importante vine şi o altă ipoteză: o discuţie (presiune) care s[ ducă la demisia premierului Marcel Ciolacu din funcţia pe care o ocupă.
Argumentele pentru această ipoteză (subliniem, IPOTEZĂ) ar fi
următoarele:
-Dacă Iohannis vrea să-şi dea demisia o face pur şi simplu. Cel
mult, îi poate anunţa pe şefii de partide guvernamentale, la
telefon, cu 30 de minute înainte.
-Singurele ocazii când Iohannis a convocat public şefi de partide
la Cotroceni a fost la numirea unor premieri sau pentru
consultări…
-Graţie atribuţiilor, prerogativelor şi informărilor primite de la
diverse instituţii (servicii de informaţii, procuror general etc),
preşedintele ţării este pus la curent cu informaţii sensibile sau
cu informaţii care urmează să devină publice dar în avans (e el
informat). Dacă, de exemplu, Iohannis e informat despre o extindere
a anchetei Nordis care ar putea ajunge până la celebrii pasageri
din avioane (Ciolacu, Grindeanu, Simonis)?
-Dacă ar urma ca respectivii să fie chemaţi la audieri? Sau dacă
deja se adună probe în dosar în sensul implicării respectivilor
(sau poate şi a altora) şi se ia în calcul (până la posibile
solicitări de audieri) şi riscul (real) a unor scurgeri de
informaţii spre presă? Că nu ar fi prima dată…
-Un guvern cu un premier anchetat în cel mai mare scandal de
corupţie din ultimii ani nu ar fi doar o bombă cu efecte politice
ci ar dinamita şi indicatorii de încredere financiară în
România…
-Un Iohannis despre care chiar oameni din coaliţia de guvernare şi
chiar candidatul Crin Antonescu spun că ar fi mai bine să plece ar
câştiga ceva timp şi ar ieşi din topul ştirilor dacă s-ar produce o
demisie a premierului… Mai ales că sunt tot mai mulţi cei care spun
că (cel puţin) la fel de vinovat ca Iohannis pentru anularea
alegerilor prezidenţiale ar fi şi Ciolacu. Un ultim exemplu de voce
foarte critică e chiar fostul deputat PSD, Daniel Ghiţă…
În felul acesta ar fi dată şi o satisfacţie (un cap pe tipsie)
suveraniştilor…
Ultimele ieşiri publice ale lui Ciolacu (inclusiv celebra văicăreală de pe holurile Parlamentului, cu acuzaţiile aduse unui jurnalist că „împrăştiaţi doar rău despre mine”) arată un personaj tot mai nervos, tot mai disperat…
D.V.
