Cu luni in urma am trait una din cele mai mari dezamagiri din ultimul timp si nu usor sa ma dezamageasca ceva sau cineva. Dezamagirea a aprut cand un alt mare filosof al tarii Dl Liiceanu l-a urmat pe Dl Plesu intr-un discurs partizan care se plasa in actuala polarizare a oamenilor de o anume parte efemera de asa cum timpul a demonstrat, a esicherului  politic. Nu as vrea sa intelegeti ca sunt dezamagit de alegerea lor, pentru ca nu ar fi si a mea, ci sunt dezamagit deoarece cred naiv ca niste filosofi demni de numele lor ar trebui sa conduca tara spre pamantul fagaduintei, sa arate trendurile momentului care ascund in ele trendul etern al Fiintei. Dar ei iata tradeza crezul etern al filosofului, al oricarui filosof autentic, de a se plasa in taramul Fiintei, in coincidentia opositorum, in Eternul Tao care poate guverna fara a parasi caminul. Astept naiv de la un filosof sa ne ajute sa intelegem procesele si nu rezultatul finit si efemer al acestora. As fi asteptat sa-mi vobeasc...