de Theodore Dalrymple – ContraMundum

Domnule doctor, uneori mă simt ca acel băiețaș din poveste care și-a pus degetul ca să oprească o gaură imensă care se căsca într-un baraj de apă”, mi-a spus un pacient de-al meu.

E un rezumat destul de bun al felului în care mă simt în cea mai mare parte a timpului. Cert e că mulți oameni au o plăcere să se lamenteze, sau să fie vocea care strigă în pustie, mai ales dacă obțin și un câștig material din asta. Ajungi să depinzi, dacă nu chiar să iubești, ceea ce critici.

Din fericire pentru cineva ca mine, care are o minte îmbătrânită, ei – adică lumpenintelighenția – ne ridică mingea la fileu. Nu trebuie să gândești foarte mult înainte de a-i ataca. Cicero a spus-o cu mult timp în urmă – că nu există vreun lucru absurd care să nu fi fost spus…