Pe 11 decembrie am avut o zi naspa rau de tot. Scuzati-mi cuvantul mai slang, insa daca as fi spus “o zi proasta”, exprimarea mea ar fi fost vaduvita de adevarata substanta .

Sa dezvolt prin urmare aceasta boare “nasparlie” care mi-a invadat si sufocat ziua pana la un moment dat si o sa va zic eu pana cand si de ce!

Si toate mi s-au intamplat la locul de munca, un loc cat se poate de decent si de simpatic in fond.

Mai intai, m-am trezit fara posterul minunat care a marcat vernisajul unei expozitii de fotografie, petrecut vineri, vernisaj pe care l-am pus la cale cu mult drag. Posterul pe care imi daduse autograful artistul fotograf, venit de peste hotare pentru a se prezenta pe el si opera sa. Un tip foarte talentat, cu charisma si extrem de handsome . Pe bune. Bineinteles ca niciunul dintre colegi nu si-a asumat fapta . Adio autograf. Trebuie sa ma duc la Budapesta pentru un bis!

Mai apoi, ceva timp mai tarziu, alergand cu telefonul la ureche...