Anda Călugăreanu, artista inconfundabilă în muzica ușoară, muzica folk, actorie. Aș spune, toate la același înalt nivel. Anda, artista cu voce particulară și talent scenic, personaj ludic, tenace și carismatic, trăsături care o definesc perfect, de aceea le repet. S-a scris despre ea că se bucura la fiecare cântec de parcă i se oferea jucăria visului din copilărie, că citea mult și că era altfel decât ceilalți; cu un plus de trăire afectiv ideatic. Descătușare? Protest? Apropierea de marile sensuri? S-a mai scris că nu prea agrea ideea de concurs și că doar scena și publicul din fața sa erau adevăratele lumini și umbre pe chipul său. De fapt… nu știu dacă le-am citit undeva. Așa am cunoscut-o eu: transferată în neobișnuit. Cu siguranță se vor scrie multe într-o carte despre Anda care va apărea peste câteva luni, în primăvară, carte de care se ocupă fiica sa, Ioana și Ilinca Teodorescu, secretar literar la Teatrul Național. Vin ...