Mișu Iancu, unul dintre compozitorii importanți din generația lui Ion Vasilescu. Se înțelege că și-a început activitatea în perioada interbelică, atracțiile studentului Mișu Iancu, atât în București cât și Berlin, fiind tangoul, valsul lent după moda franceză, foxtrotul și studiul acordeonului.

A și devenit mai târziu un renumit profesor de acordeon. Profesor director al casei de discuri Odeon, al editurii Vatra, dar în primul rând compozitor cu vocația șlagărului. Din 1932 se auzea celebrul “Iubirea –i doar o glumă”. Cu cine? Cu un mare dizeur al perioadei: Titi Botez. Și Cristian Vasile i-a cântat câteva piese.

Apoi, în timp a compus pentru Gigi Marga, Doina Badea, Luigi Ionescu, Gică Petrescu sau Aurelian Andreescu; cel ce încânta în anii ’60 cu melodia “Pentru nimic în lume”. În plină modă disco, spre finele anilor ’70, pentru albumul “Medalion”  și “Cântecele mele” -ale lui Mișu Iancu, evident- o r