M-am regăsit/ce dor mi-era de bine/M-am regăsit și rana –i videcată – scris-a Vlahuță în Poezii vechi și nouă, aș zice cu o bucurie proviziorie că niciodată nu se știe ce va fi. El rămâne autorul cu o bună intuiție a cuvântului între poeții și prozatorii de pe la 1900 cu flux continuu de teme și atitudini. Dar să mă regăsesc în Colecția de muzică.

Personal, nu știu vreun cântec de Alexandru Vlahuță, cu excepția celui pe care îl vom asculta imediat. Cine l-a compus? L-a compus un mare solist al anilor `60 care a debutat la Radio cu piesa lui Fancioti Nu ești de vină tu în `61. Urmează zeci de șlagăre semnate de toți marii compozitori aai marii perioade.

Nu exagerez, absolut toți. Activitate artistică intensă: turnee, festivaluri internaționale, deschide prima ediție a Cerbului de aur în 1968, 13 premii la Mamaia în doar șapte ani din `63 până în `70, emisiuni speciale de televiziune – timp în care apar și primele sale compoziții.

Își amintește: prezentam în `66 la Radio cântecul Tot pe drum, parcă predestinat, -apropos de stabilirea sa în Germania în `70. Apoi, marele succes A căzut o frunză în calea ta. Tot la Radio am înregistrat N-ar trebui, Te rog să ierți sau Prima zăpadă– piesă cântată de Aurelian Andreescu la Sopot, Polonia.

În căutare de versuri, mi-a atras atenția poezia lui Alexandru Vlahuță – M-am regăsit. Am compus foarte repede cântecul și pot spune că n-a fost cel mai slab. Și chiar așa este, mie îmi place foarte mult pentru că mă regăsesc în melancoliile lui înspre miez de noapte. Cine este? Este Constantin Drăghici și artistul sentimentelor subtile și cu vocea clară ca lacrima regăsirii.