Se știe, s-a tot spus că primul șlagăr al lui Florin Bogardo s-a auzit la Festivalul Mamaia, prima ediție, 1963. “Cum e oare?”, piesa cu dublă interpretare în concurs: Margareta Pâslaru și Gigi Marga, versuri: Madlene Fortunescu, poetă, dar în primul rând traducătoare de calibru: Esenin, Cehov, Shakespeare. Am amintit acestea pentru că era cântecul care atrăgea atenția asupra talentului excepțional al tânărului compozitor. Până să-și cânte singur melodiile (mare șansă de a se fi avut pe sine ca interpret, cum se exprima cineva), Bogardo apela la unul sau la altul dintre soliștii vremii între care șeful de orchestră, pianistul, vocalistul și compozitorul debutant Horia Moculescu. Nu știu cum a decurs atunci discuția între discretul, timidul Bogardo și spectaculosul, netemperatul Moculescu, dar iată că emoția se simte în cele câteva cuvinte spuse telefonic de la țărm de mare, apropo de piesa “Un vis romantic”.

Horia Moculescu...