Colecția de muzică românească. Moment Margareta Pâslaru. Îmi permit a spune că o știu destul de bine, în primul rând ca artistă. Îi știu cântecele, activitatea, îi știu modestia, generozitatea, dăruirea, altruismul. A fost numită vedetă, zână, regină, divă. Replica ei: rămân o artistă cu un comprtament nmormal pe scenă și în viață. Acest normal i-a adus aprecierea și simpatia atâtor generații.

Acest normal înseamnă talentul, imensul succes, seriozitatea și perseverența, două calități la care știu că ține foarte mult. Înseamnă tot ce a făcut în muzică, film, teatru, în susținerea multor tineri cu talent, înseamnă caritate și voluntariat, înseamnă un șlagăr pentru fiecare, dacă vreți, și aproape o sută de premii, diplome și onoruri. Margareta Pâslaru, traiect artistic de excepție. Ce să alegi mai întâi? Iată m-am gândit așa doedată la cântecul “ Nu mai plânge, baby” de Elly Roman, cântec înregistra t pentru prima oară în 1933 de Cristian Vasile la Viena.

L-a relansat Margareta Pâslaru în ’65 și chiar de la prima ediție a Cerbului de aur (1968) a fost itnerpretat în concurs de mai mulți soliști străini și nu oricine: Josepf Laufer (Cehoslovacia) – premiul al II-lea și Jack Houstin (Belgia) – premiul I, Cerbul de aur.

{audio}

La Cerb în ’68, România a fost reprezentată de Anca Agemolu, Dan Spătaru și Margareta Pâslaru. Margareta pe podium atunci și la România Actualități acum:
Margareta Pâslaru: “După debutul radiofonic în 1959, iată compozitorul Elly Roman mi-a încredințat un șlagăr de altădată din perioada interbelică “Nu mai plânge, baby” și mi-a oferit această piesă în 1965, când am sugerat o nouă orchestrație, un nou aranjament împreună cu Cornel Fugaru. Mi se pare că a fost un șlagăr deosebit. Ceea ce îmi amitnesc este că părinții povesteau, fără această piesă, seara la culcare, copiii nu adormeau. Deci, devenise un fel de cântec de leagăn pentru copii, să nu mai plângă”.

{audio}

Margareta Pâslaru. Aș mai spune că artista care i-a bucurat pe mulți cu harul său polivalent a avut, așa cum nota muzicologul Doru Popovici, intuiția de a da la iveală compoziții proprii devenite adevărate șlagăre. Ba mai mult, zic eu, este vorba despre o reală vocație a Margaretei. A compus enorm și continuă. Mai noi, mai vechi, se cântă: Timpul, Dac-ai ghici, Cum să te las, Libertatea nu se-nvață, Era o fântână, Fericirea mult visată, Cheia, Lasă-mi toamnă pomii verzi. Iar:

Margareta Pâslaru: “În 1981 am lansat o compoziție proprie pe textul lui Eugen Rotaru Diamant fermecat și ceea ce este nostim este faptul că este singura compoziție din numeroase altele care a fost premiată la Creație în emisiunea Șlagăre în devenire, producția lui Titus Munteanu are a avut loc chair la Sala Radio”.