Suflet candriu de papugiu și personajele sale. Mai întâi, el însuși care înseamnă ăl într-o ureche ce se ține de șiretlicuri.

L-a compus Ion Vasilescu încă din anii copilăriei, aș putea spune, dar l-a scos la iveală în 1930, la 27 de ani, fiind primul său cântec pentru un teatru de revistă, Alhambra, teatru la care era co-repetitor și lucrul acesta are mare importanță atât pentru compozitor, cât mai ales pentru marea istorie a muzicii ușoare românești, pentru că Vasilescu, prinzând gustul succesului, trece de la genul clasic la muzică ușoară și se știe ce a urmat. Câte capodobere a lăsat muzicii românești în marea lor majoritate cu specific național!

Din păcate, am întâlnit specialiști care nu acceptă acest adevăr. Se poartă și în alte domenii numai că trebuie demonstrat.

Suflet cadriu de papugiu, cântec lansat în spectacolul “Parada Colos” anul 1930 de Siri Vasiliu, frumoasa Revistei, răsfățata publicului în acei ani, în duet cu compozitorul și cupletistul Vasile Vasilache, cel care ar fi avut multe de spus și multe șlagăre ar fi compus dacă nu dispărea în bombardamentele din ’44.

Și ultimul nume, îmi place s-o repet, cel care făcea duminici din toate zilele săptămânii: Gică Petrescu.