Zilele trecute am primit un CD de la Dan Manciulea – compozitor, chitarist, lider al trupei Forțele de muncă și, atenție, comandantul Detașamentului de Pompieri din Râmnicu Sărat. A început cu folkul, iar pe parcurs muzica sa capătă profunzime și surprinzătoare modalități de exprimare. Albumul Am înfrânt și un lucru e clar: de la salvarea de vieți omenești, Manciulea adoptă prin muzică atitudini care țin de menirea socială a artistului; un album-manifest cu tensiuni, bucurii și dureri colective. Cu bucuriile, mai puțin. Realități dureroase, de la prima la ultima piesă, într-o rostogolire torențială, vorba poetului. Am ales pentru Colecția din această seară două asemenea cântece pe texte de Florin Dumitrescu. Parcă-l nedreptățesc spunându-i doar textier apreciatului publicist cu volume de versuri, om de cultură special, îndreptat spre arta constestatară cu mesaj social-politic.

Prima piesă Copilul universal– Dan Manciulea.

{audio}

Dan Manciulea și recentul său album Am înfrânt. El semnează muzica în totalitate, orchestrațiile, precum și unele dintre texte. Mi-a plăcut mult că și liderul formației Sarmalele Reci, Zoltan Andras, scrie ceva…ceva care trece dincolo de multe spații despre acest excelent album, cum îl numește. Citez: Lumea este, iată, un sat global, moravurile, corupția, înțelesul vieții, dragostea, sănătatea, sărăcia și bogăția, profitorismul – toate se rezolvă cu un perpetuum zâmbet pe care îl presimți în glasul lui Dan Manciulea și își găsesc salvarea în trecerea în caiet a datoriilor care probabil se vor achita cândva. Piesa Pădurea.

{audio}