Între creatorii marcanți ai perioadei postbelice, la loc de frunte, cu argumentele șlagărului autentic, se află Radu Șerban. Compozitorul din Caracal a dat la iveală zeci de succese, muzică de scenă și de film, a primit nenumărate premii naționale și internaționale, care premii, nu prea l-au interesat pe cel cu figură mereu gânditoare, cu vorbe puține și zgârcit cu profesiunile de credință declamate public.

A debutat la radio în 1950, a lucrat în radio, ca șef al redacției de muzică ușoară și al serviciului de creație. Apoi, din ’58, s-a dedicat exclusiv compoziției.

Piese mari? Foarte multe. Reamintesc: Prieten drag, Strada, Baladă, Seara, Cu viața nu glumi, Primăvară, primăvară, Parfumul străzilor și Ploua sau La un pas de fericire, piesă lansată de Lavinia Slăveanu, sora mai mare a mult mai cunoscutei Aida Moga, ambele cu voci speciale, cu studii muzicale și foarte frumoase, spun cei care le-au cunoscut.

La prima ediție Mamaia-1963 timișoreanca Lavinia Slăveanu care era deja o cântăreață consacrată primește un premiu special alături de Dorin Drăgici și Luigi Ionescu, Gigi Marga, Constantin Drăghici și Nicolae Nițescu. Iar cota ei de popularitate însemna în primul rând o melodie care se cerea și se cânta întruna la radio: La un pas de fericire.