Mari compozitori români din categoria celor hărăziți cu talent fără vanitatea de a atrage ostentativ atenția, dar și fără teama de a cădea în extrema muzicii simpliste. Ba mai mult, ne-au lăsat șlagăre nemuritoare. Gherase Dendrino și Vasile Veselovschi. Din perioada interbelică, de exemplu, au rămas în amintire peste decenii și, foarte important, în patrimoniul nostru de gen melodii cu maximum de melodie, cum bine se exprima un critic compuse de Gherase Dendrino. Nu le reamintesc, sunt pagini muzicale care s-au reținut și care  se fredonează cu plăcere chiar și de cei mai tineri ascultători. Să luăm „Un gondolier cânta o melodie”  -compusă în 1938 de Gherase Dendrino, textul Puiu Maximilian. Cu pitorescul și romantismul perioadei, cu un tra la la la amuzant, intonat cu franchețe de Viorel Demetriad, care nu era între cântăreții cu mare faimă în acei ani, dar a atras atenția, mai ca-mi vine a spune: obligatoriu, aplauze.

[AUDIO...