Cum să uiți, prietene cunoscut și necunoscut, fermecptoarele tangouri compuse la început de secol trecut de Ionel Fernic, aș spune primul clasic al muzicii noastre ușoare, alături de Petre Andreescu. De aici au pornit apoi Ion Vasilescu și ceilalți care au definit stilul naționla, etosul specific creației românești. Ionel Fernic, cel mai cântat compozitor în perioada interbelică, așa cum mai spuneam, compozitor cu brevet de zburător, trăsnit și libertin, scriau cronicarii vremii, cu tangouri unul mai reușit ca altul, fiecare cu povestea lui de dragoste: “Iubesc femeia”, “Scrisoare de dor”, “Pe boltă când apare luna”, “Aprinde o țigară”, “Nunuțo” sau „Adio, Doamnă”. Cum să-l uite pe Ionel Fernic tocmai el, cu dorul nebun al vrmeurilor trecute, el trubadurul vremurilor prezente, Tudor Gheorghe.

Tudor Gheorghe: Bucureștenii au dreptul ca în zilele frumoase de toamnă, duminicile mai ales, să populeze Calea Victoriei, în așa fel încât circulația trăsurilor să fie imposibilă. Între Capșa și Piața Palatului, trotuarul mai ales, devine o adevărată expoziție ambulantă de tot ce vreți, toaletele doamnelor în primul rând.

{audio}

Aplauze și pentru Bianca Anghel, solistă a Teatrului Constantin Tănase. Cum să uite un artist care se respectă așa cum este ea, un mare șlagăr românesc lansat în 1961 chiar pe scena teatrului Tănase. “Lalele”, compositor Temistocle Popa, autorul textului Aurel Storin. Am mai spus povestea acestu cântec de mare succes pe care însuși compozitorul i l-a atribuit pentru totdeauna lui Luigi Ionescu. Succes național și internațional fără egal. Emoție și bucurie pentru cei ce-l cântă și-l ascultă. Bianca Anghel.

Bianca Anghel: Eu am fost îndrăgostită de această piesă și-n zilele noastre se pare că Bucureștiul a revenit în forță în inimile telespectatorilor, ascultătorilor și atunci am zis să fac o chestie frumoasă și am reorchestrat această piesă, nu neapărat modern, dar într-un stil mai propriu. Sper să ajungă la sufletul tuturor pentru că este făcută din suflet și are o istorie frumoasă.