Cum să uiți, prietene cunoscut și necunoscut, fermecptoarele tangouri compuse  la început de secol trecut de Ionel Fernic, aș spune primul clasic al muzicii noastre ușoare, alături de Petre Andreescu. De aici au pornit apoi Ion Vasilescu și ceilalți care au definit stilul naționla, etosul specific creației românești. Ionel Fernic, cel mai cântat compozitor în perioada interbelică, așa cum mai spuneam, compozitor cu brevet de zburător, trăsnit și libertin, scriau cronicarii vremii, cu tangouri unul mai reușit ca altul, fiecare cu povestea lui de dragoste: “Iubesc femeia”, “Scrisoare de dor”, “Pe boltă când apare luna”, “Aprinde o țigară”, “Nunuțo” sau „Adio, Doamnă”. Cum să-l uite pe Ionel Fernic tocmai el, cu dorul nebun al vrmeurilor trecute, el trubadurul vremurilor prezente, Tudor Gheorghe.

Tudor Gheorghe: Bucureștenii au dreptul ca în zilele frumoase de toamnă, duminicile mai ales, să populeze Calea Vi...