Simțeam dor de Bogardo, de muzica lui, de poezia creației sale, de marea poezie pe care a iubit-o și a cântat-o, de fiorul interpertării sale și de multe altele într-o simplă alăturare cu juxtapunere, ca semn al valorii al marelui său talent de a ridica atâtea compoziții de muzică ușoară românească la nivelul artei adevărate. Pe cât sunt de potrivite piesele sale în sensul celor spuse, pe atât sunt de accesibile marelui public. Ei, aici e nivelul muzicii adevărate.

Melodismul, rafinamentul, fantezia armonică, orchestrația de maestru și, repet, pentru că este foarte important, să ajungă la marele public. După opinia mea, Florin Bogardo este compozitorul epocal în evoluția muzicii ușoare românești din a doua jumătate a secolului XX. O piesă foarte potrivită acestei ore care nu a mai fost ascultată demult. „Ce simți când ești îndrăgostit?” pe versurile poetului și traducătorului Mihai Stănescu. Pentru sinceritate în conținut,...