Simțeam dor de Bogardo, de muzica lui, de poezia creației sale, de marea poezie pe care a iubit-o și a cântat-o, de fiorul interpertării sale și de multe altele într-o simplă alăturare cu juxtapunere, ca semn al valorii al marelui său talent de a ridica atâtea compoziții de muzică ușoară românească la nivelul artei adevărate. Pe cât sunt de potrivite piesele sale în sensul celor spuse, pe atât sunt de accesibile marelui public. Ei, aici e nivelul muzicii adevărate.
Melodismul, rafinamentul, fantezia armonică, orchestrația de maestru și, repet, pentru că este foarte important, să ajungă la marele public. După opinia mea, Florin Bogardo este compozitorul epocal în evoluția muzicii ușoare românești din a doua jumătate a secolului XX. O piesă foarte potrivită acestei ore care nu a mai fost ascultată demult. „Ce simți când ești îndrăgostit?” pe versurile poetului și traducătorului Mihai Stănescu. Pentru sinceritate în conținut, cum spunea despre el poetul cu sensurile existenței, Alexandru Philippide, au apelat și alții la poeziile sale. De exemplu, formația Semnal M „Hore pe smalț”. Emoția numită Florin Bogardo – Stela Enache.
{audio}
Ce-și dorea Florin Bogardo? Declarația îi aparține: „Să fiu descoperit ca prietenul adevărat care invită la frumusețe și puritate.” Deși s-ar putea crede altfel, piesa care urmează nu coboară cu nimic valoarea estetică a muzicii sale: „Vraja sărutului”. Vraja sărutului într-o prezentare exhaustivă, cred că mai mult și mai frumos nici că se putea, de poeta Teodora Popa Mazilu care a activat și ca redactor la Radiodifuziunea Română. Am găsit scris că versurile ei câștigă în profunzime o dată cu volumul al cincilea „Anotimp” și că prin textele pentru melodiile de muzică ușoară ea a adus un spor de seriozitate într-un domeniu în care predomină improvizația. Nu prea aș fi de acord cu ultimul cuvânt, dar iată apologia sărutului în viziunea Teodorei Popa Mazilu: „Sărută-mă înflăcărat și totuși potolit /Sărută-mă ca un arcuș ce alunecă pe strune…” Frumos, frumos. „Ca luna nopții tale /Ca raza ce răsare /Sărutul tău prielnic și curat /Să mă –nalțe până la stele”. Iar finalul Stelei Enache, atenție, completează cu brio totul.
{audio}
