Citeam pe Topromanesc.ro: am auzit la “Colecția de muzică” o frumoasă poveste de iubire între compozitorul interbelic Ionel Fenic și poeta Nunuța Morțun, viitoarea lui soție.

Am înțeles că special pentru ea a compus „Nunuțo, numai tu”, “Adio, Doamnă”, plus alte cântece foarte cunoscute. Răspund: Da, adevărat. Iubire mare și de o parte și de cealaltă, dar ea n-a fost de acord nicio clipă ca Ionel Fernic să se dedice marii sale pasiuni, aviația, care de fapt i-a adus sfârșitul.

Bucuria unui zbor fatal, așa cum a scris fosta mea colegă din redacția muzicală, Maria Roșca în cartea sa “Ionel Fernic, trubadurul”, aparută în 2001.

Fernic fusese numit director al aerodromului din Cernăuți. Bucurie mare pentru el, dar de scurtă durată. 22 iulie 1938 – creatorul tangoului românesc, îndrăznesc să spun așa și o fac cu argumente, și-a dorit să ajungă în acea zi la înmormântarea reginei Maria.

Avionul –ruta Varșovia-Salonic- a făcut escală la Cernăuți, dar a sosit cu toate locurile ocupate. Soluția imediată era să renunțe cineva.

Fernic și-a convins un prieten avocat să-i cedeze locul rezervat din timp urmând ca acesta să plece în ziua următoare. Avionul a decolat spre aeroportul Băneasa, dar s-a prăbușit în pădurea Negrileasa.

În ultima lui călătorie n-a figurat pe lista călătorilor fiind considerat clandestin, motiv pentru care familia nu a primit despăguirea de la compania poloneză Lot și nici prietenul care i-a cedat locul morții, pentru că deși figura pe lista pasagerilor toți dispăruți, era totuși în viață.

Da, iată am mai povestit câte ceva despre Ionel Fernic, cel care prin tangourile sale, a ridicat boema muzicală la rangul artei. Și pentru prima dată la Colecție, în variantă originală: “Scrisoare de amor” – Cristian Vasile- 1933.