Am reascultat din întâmplare, dar cu multă plăcere piesa „Strada ta” în varianta Cristi Minculescu plus trupa Lotus, Germania 2013. Și tot întâmplător, mi-am amintit o expresie a nu știu cui despre vocea numărul 1 a rockului nostru. El, Minculescu, artistul bântuit de mari combustii, cu glas tunător și suflet fragil. Poate că tocmai această definire, specială și reală, spun eu, ascunde în ea forța de atracție. Repet, valabilă pentru mine. Căci el, Minculescu, a fost întotdeauna egal cu sine și-n tonalitatea lirică, și-n cea expansivă. Și când a început cu Iris, chiar de ziua lui, și-n anii în care a fost desemnat cel mai bun vocalist, și când a fost artistul anului în 2010 la Premiile Muzicale Radio România, și când ne-a surprins cu ideile sale muzicale, chiar și cu textele sau când a revenit la scriitorii preferați: Eliade, Rebreanu, Bacovia, Păunescu, Cioran. Cum orice muzică-i lăsată  să-ți fie utilă vreodată, ascultăm.