Pe la sfârșitul lunii trecute auzeam la Buzău, Festivalul Mihaela Runceanu, un copil de vreo 9 ani spunând unui alt copil că lui îi place foarte mult cântecul ăla cu Charlie Chaplin. M-am gândit în secunda a doua, și nu doi, la Adrian Păunescu, la Victor Socaciu, la îngerul vagabond al celor simpli și la Coelcția de muzică din preajam zilei poetului, 20 iulie. Poetul a cărui scenă a fost veacul cu bucuriile și primejdiile sale, poetul fermecător și incomod care a stârnit rapid admirații și nedumeriri prin lupt alui de a ține la distanță răul de bine, trădarea de credință, războiul de pace. Cum s-a născut acest cântec pentru Charlie Chaplin? În drum spre Galați pentru un spectacol în 1978, șoferul autobuzului, nea Nelu cum îi spuneau toți, se adresează celor doi de lângă el: Domnule Păunescu, domnule Socaciu, de ce nu vă gândiți la un cântec despre Charlie Chaplin, marele artist al săracilor? Cei doi se priviră reciproc și peste o săptămână piesa s-a cântat la București în cadrul Cenaclului și succesul a fost imens, îmi povestea cantautorul. Un șofer cu leafă mică și cu mult umor mi te-a readus în minte ca pe un luptător.