Dincolo de arhitectura muzicală solidă, este mesajul, iar dincolo de mesaj, n-ai cum să nu remarci orchestrația, ritmul, armoniile, interpretarea vocală. Adică, arhitectura. Totul conceput ca un moment absolut special cu toate elementele ce-l susțin. Nu m-aș duce cu gândul la iminență căci, vorba cuiva, cât timp avem stele, avem o speranță. Mă refer la piesa “Apocalipsa” de pe albumul “Baba Novac”, 2005. Muzica: Nicu Covaci, vocal: Mircea Baniciu, versuri: Dinu Olărașu, cantautorul-poet pe care îl și citez după o discuție telefonică: acest cântec e un țipăt, țipătul artistului într-o lume care-și sapă cu inconștiență propria prăpastie. Phoenix