Nu de puține ori, în toiul unor discuții de tot felul despre muzica românească, m-am văzut nevoit cu toată modestia să fac anumite precizări legate mai ales de cântece foarte cunoscute din perioada interbelică, melodii care au încântat generații întregi, unele lansate cu 80-85 de ani și chiar declarate cântece naționale. Compozitorii sunt uitați sau confudanți, dar melodiile străbat timpul. Câteva exemple: “Să-mi cânți cobzar”, semnată de Eugen Seno și cantata de Ion Luican, “La căsuța albă”, autor Alfred Mărcuș, înregistrată de marii dizeuri ai vremii, Titi Botez și Cristian Vasile, 1932, “Nu e nimeni pe stradă”, același autor, “Căsuța noastră”, cine n-o știe, de Popescu P. Pop, voce: Titi Botez, 1937, “De la mine la Ploiești”, 1935 și mai dau un exemplu: “Mână birjar” de Nel Martini, cu Jean Moscopol, 1934. Nel Martini, pe numele real Radu Teodorescu, născut la Sibiu, 1910. A trăit până la jumătate anilor ’60. Compozitor, pianist, solist vocal, mare iubitor de teatru. Jean Moscopol, trubadurul Bucureștilor de odinioară, în grația frumuseților vremii, prin vocea sa și prin prezență scenică impecabilă.