Lavinia Pârvu- Timpuri noi
Mă chinui să storc zeama timpului
Poate dau de gustul răcoritor al
vinului
Ce-l savuram mereu împreună
Pe vremea când între noi nu exista
furtună
Pe-atunci cunoșteam secretul
dansului
Și nu ne lăsam pradă gândului:
Că poate va veni o zi
Când nu ne vom mai putea încălzi
Ne-am afundat în sterilitate ca-ntr-un
extaz
Și nu credeam că asta ne va aduce vreun
necaz
Dar a venit acel moment dubios
Lăsându-mă imună, pe tine
neputincios
Căsnicia noastră, acea democrație-n
doi
S-a transformat ușor, ușor într-un
război
Dar n-am plecat, ci am luptat
Situației noi ne-am adaptat
