Lavinia Pârvu- Timpuri noi
Mă chinui să storc zeama timpului
Poate dau de gustul răcoritor al vinului
Ce-l savuram mereu împreună
Pe vremea când între noi nu exista furtună
Pe-atunci cunoșteam secretul dansului
Și nu ne lăsam pradă gândului:
Că poate va veni o zi
Când nu ne vom mai putea încălzi
Ne-am afundat în sterilitate ca-ntr-un extaz
Și nu credeam că asta ne va aduce vreun necaz
Dar a venit acel moment dubios
Lăsându-mă imună, pe tine neputincios
Căsnicia noast