Romanul masoara calitatea sarbatorilor in functie de banii cheltuiti in timpul acestora. Cu cat hotelul/pensiunea a costat mai mult, indiferent de conditii, cu atat sarbatorile au fost mai... fericite.
Daca romanul moare vreodata, moare de foame. In 4 ianuarie toate restaurantele erau pline ochi. Din Vama Bors pana in Cluj nu am gasit loc sa beau o cafea. Mesele erau pline de cartofi prajiti cu mititei, gratare, ceafa, beri. Dupa 10 zile de sarbatoare.
O mare parte din patronii restaurantelor sunt prosti. De ani de zile stau in parcarea lor goala, in sala goala si se uita peste drum cum clientii se inghesuie la vecini. Nu-si dau seama ca au o problema, un bucatar hot si nepriceput, mancare veche, o cafea proasta, un personal nesimtit.