Am plecat din Tohanul Nou. Mașinile le-am lăsat în parcarea Mega Image-ului din curtea complexului Wolf. De acolo ne-am îndreptat către Zărnești.
Odată ajunși în Zărnești, am traversat tot orașul, spre
Prăpăstii.
Când s-a terminat drumul asfaltat am făcut și primul popas, asta ca să ne acomodăm puțin cu praful săltat de fabricanții de gunoi ce goneau ca imbecilii, în speranța că vor mai găsi un loc de parcare și un petec de iarbă ca să-și trăntească micii-n foc. Vorbim de un parc național unde, în loc să aducem turiști și să dezvoltăm diferite programe interactive de vizitare, dăm liber la manele și grătare, ca la obor.
Cornuta din imaginea de mai jos era la raliu. Îl visase pe
Titi Aur.
Începând cu acest loc, șoferii renunțau la a-l mai avea ca
idol pe Titi Aur. De aici se trecea la Copilul de Aur!
Înainte de a face stânga și de a începe urcarea spre Măgura,
există un izvor, bine marcat, ideal pentru reumplerea bidoanelor cu
apă rece.
Din loc în loc ne mai pozăm cu peisajul. Bicicleta te poartă
printr-un tărâm de poveste!
La un moment dat, dai de indicatorul de Moeciu, în pustiu,
bine ascuns în rămuriș. De aici începe și coborarea abruptă.
A fost și ultimul loc în care amicul Mihăiță a fost văzut în
perfectă stare de functionare fizică. De reținut că n-avea cască,
pentru că...de, nu dă bine la style!
Deși imaginea n-o arată, panta era destul de înclinată,
bicicleta luase ceva viteză iar el se aplecase la furcă s-o
deblocheze. Un dâmbuleț i-a sucit roata la 180 de grade, l-a
basculat peste ghidon vreo 2 metri în aer și l-a trântit de pământ
ca pe sacul de cartofi. Urmări: jumatate de față julită,
amestecatură de sange cu noroi, o taietură adâncă, lungă de vreo 2
centimetri. Era groggy. A stat câteva secunde jos ca să-și revină
din năuceală, apoi s-a ridicat și am continuat drumul.
Coborârea se termină la această troiță din Moeciu. De aici
începe și drumul asfaltat.
Am făcut popas pentru curățarea rănilor. Din nou, realizezi
cât de rău e să n-ai cască și să pui frână cu pometele!
Mai departe ții drumul până în șoseaua principală, apoi stânga
către Bran.
Ultima oprire a fost pe pajiștea din fața mormântului inimii
Reginei Maria. E un loc ideal pentru o poză la castel. De aici am
pornit către mașini, apoi acasă.
Un update asupra stării de sănătate a accidentatului a venit
pe dimineață. Din cauza durerilor și a mâinii care se umfla, a
ajuns la urgențe. Fractură de radius și mâna-n ghips. Și ca să fie
povestea completă, băiatul era la prima lui ieșire cu bicicleta.
Își achiziționase de ceva timp atât bicicletă cât și suporți pentru
mașină, în speranța că va face plimbări. Ne-a văzut pe noi, cu poze
pe facebook, discuții prin cartier, și a fost bucuros că are cui să
i se alăture pentru aventură. Prima ieșire a fost cu ghinion dar
sper să nu-l descurajeze.
