“Nu recunosc alt semn de superioritate decât bunătatea” (Bethoven)

Ion Dichiseanu a dus cu el, ca nimeni altul din tot ce am cunoscut, această virtute care unește cerul cu pământul, această valoare supremă sinonimă cu numele lui și când s-a aflat el doar cu el însuși, și când s-a aflat în fața tuturor prin multitudinea de roluri în teatru și film.

L-am văzut pentru prima oară pe scenă la Nottara, în `69 sau `70. Eram student și-am mers să văd Othello, tragedie ce exemplifică perfect schema clasică tradițională a omului bun la suflet. Atunci l-am văzut pe viu pe prietenul de mai târziu. Cum am devenit prieteni? Peste doi-trei ani aveam să  mă număr printre redactorii muzicali ai Radioului. Mă tot miram că la parter îi întâlnesc pe toți marii noștri actori, mai ales în ziua de luni (relaș). M-am lămurit: mergeau în cabina teatrului radiofonic pentru înregistrări. Câte capodopere au luat dru...