Că tot vorbeam despre acțiuni în masă, mi s-a reamintit - direct și indirect - despre acțiunea Letea, dar nu în sensul bun; nu în ideea de „hai să ne strângem pentru că împreună putem realiza ceva”, ci, mai exact, de zilele ante și premergătoare momentului în care m-am retras din grupul de voluntari. Dacă nu știai, mi s-a propus pe-atunci să fiu „purtătorul lor de cuvânt”, al celor ce nu făceau parte din vreo asociație anume, adică al ălora care au depus cel mai mult și mare efort pentru a ajuta caii din Deltă. Am ales să refuz poziția și, după ce am fost destul de sigur că animalele erau în afara vreunui pericol, am ieșit din scenă. 

Motivul pentru care nu am continuat alături de acei oameni a fost... o presimțire. Am avut senzația că toată afacerea avea să se concluzioneze cu niște fonduri - fie de la stat, U.E. sau vreo asociație străină de întrajutorare a animalel...