In cofetarie, vine inspre mine, un barbat in camasa crem, saluta militareste si ma intreaba daca il recunosc. I-am zambit lung si el m-a pupat, m-a luat pe sus, de parca cine stie cine as fi fost. Cel cu care iesiesm la o prajitura, se uita ciudat la noi. Cine-i asta? E varu-tu? Am vorbit putin, avusese doua sotii, una i-a murit, cealallta il parasise si acum era singur. M-a invitat la el, dar am refuzat. Ii vad si acum, masina rosie, in fata cofetariei si cum ma eschivam eu sa ma urc. Am trei copiii acasa, nu vin ca poate vrei sa-ti fac si tie un copil. Bunica i-a spus intamplarea bunicului, si de cate ori isi aducea aminte, copiilor. Cand se supara bunicu pe ea, striga. De ce dracu nu te-ai dus dupa el? Lui si socrului le-a fost mereu teama ca o sa fuga intr-o buna zi la Mihai. Dar n-a fost sa fie. Cand era la TVR, emisiunea Iarta-ma bunica a vazut un caz nostalgic, in care s-a regasit, un ofiter isi cerea iertare ca nu i-a aratat anumitei fete ce mult o iubeste, si astfel ea s-a maritat cu altul. Daca m-ar fi chemat si pe mine la Iarta-ma, as fi fugit cu primul bus. Mi-a stiut Gheorghita gandul si-mi zicea mereu, n-ai axa! Da bine ca am avut axa sa-i sap porumbul si sa-i inham caii. Casatoria e veac de vecuit nu e sac sa il carpesti, tu nepoato.