Documentul de mai sus, remis ieri de către Consiliul Judeţean Neamţ către autorul acestui text (Daniel Vinca) dovedeşte că, oficial, Vestea.net a devenit o publicaţie (site de ştiri cu accent pe judeţul Neamţ) care are INTERZIS la Consiliul Judeţean Neamţ.
În spatele acestui fapt, a acestei sentinţe, cu ştampilă şi semnătură din partea reprezentantului legal no. 1 al instituţiei se ascunde o situaţie incredibilă de bâlbe şi abuzuri care curg, continuu, de la începutul acestui an comise şi bolmojite de unii subordonaţi ai preşedintelui Harpa. Şi le vom proba pe rând, deşi ar trebui să scriem un întreg serial, dacă e nevoie.
Până atunci, foarte pe scurt:
-De la începutul lunii ianuarie a.c., nişte angajaţi care trebuie
să-şi justifice probabil lefurile, o tot ţin într-o bâlbâială,
răstălmăcire, adăugare la lege cu jurnaliştii locali. Au cerut mai
întâi cereri de acreditări şi apoi, încălcând legea 544 care spune
că răspunsurile se dau în 2 zile au anunţat că ar urma să fie scris
un regulament intern (care să ce?, să adauge la lege?) au revenit
cu solicitări de acte, tot mai multe şi mai aberante. În momentul
în care pe grupul de comunicare CJ Neamţ – presă (whatsapp) unde e
şi preşedintele Harpa am atras atenţia asupra acestei stări de fapt
şi am dat şi exemple de practici corecte (Guvernul României, unde
se solicită a. cerere de acreditare. b. copie CI, c. copie
legitimaţie de presă. d. declaraţie acord prelucrare date GDPR), în
loc ca situaţia să fie corectată, dimpotrivă, a urmat o spirală a
aberaţiilor şi abuzurilor.
-Cu precizarea că documentele de la punctele a – b de mai sus au
fost livrate plus alte informaţii relevante în conversaţiile
(whatsapp privat cu Catrinel Dana Cojocaru, purtătoare de cuvânt de
la CJ Neamţ), a apărut din senin… obligaţia de a furniza date
despre firmă cu obiect de activitate presă sau publicitate
(ulterior şi prelucrare foto-video, probabil ca să se conformeze
regulile pe solicitarea vreunui… prieten). Deşi respectiva
pretenţie exceda legii, am dat un document de la ONRC, cu privire
la una din firmele cu care proprietarul siteului are un contract
prin care transferă dreptul de a opera publicitate.
Practic, deşi toate aceste solicităţi excesive şi abuzive erau de
natură a genera frustrări justificate cu privire la modul cum unii
funcţionari pun beţe în roate, am făcut un exerciţiu de răbdare şi,
în data de 21 martie (poate câteva şi pe 24…) am furnizat, cu
stoicism, tot ce ni s-a cerut.
De fiecare dată întrebam, pe whatsapp, în privat, pe Catrinel
Cojocaru, dacă e ok ce am trimis, dacă e de ajuns. A răspuns ba că
e ocupată şi se va uita mai târziu, ba că va înregistra luni dar
nicio secundă nu a spus, finally, că ar fi vreo problemă, că mai
trebuie vreo nouă hârtie sau vreo nouă şapcă…
Şi deşi, iar!, trebuia să dea un răspuns în 2 zile (aşa spune
legea), răspunsul a venit ieri, 3 aprilie, adică după vreo alte
9-10 zile.
Acum să ne uităm pe documentul de mai sus pe care, în cel mai
fericit caz, cel care a semnat a … semnat ca primarul (încercăm,
încă, să-i găsim circumstanţe atenuante preşedintelui Harpa).
Două sunt motivele invocate pentru refuzul de acreditare:
1.Faptul că onor CJ nu a putut identifica proprietarul oficial al
siteului Vestea şi că din documentele remise (cerute de CJ) nu au
putut realiza legătura dintre site (proprietarul lui) şi operatorul
de publicitate.
2. faptul că dintr-un document remis de Vestea (un certificat
constatator de la ONRC) nu s-ar face dovada obiectului de
activitate legat de presă sau publicitate.
Sunt două plăsmuiri şi manipulări extrem de grosiere. Le
demontăm pe acurt (acum, dar putem reveni cu mult mai multe detalii
şi probe)
1.Nici în lege, nici în Regulamentul intern CJ (dar care oricum nu
poate adăuga la lege în acest fel), nici în corespondenţa privată
cu Catrinel Cojocaru aceasta nu a cerut niciodată detalii despre
proprietarul legal al siteului.
Mai mult (chiar dacă ea a şters ulterior discuţia, oricum aceasta
poate că a lăsat urme, dar e un detaliu nerelevant), din proprie
iniţiativă, autorul acestui articol i-a spus (şi nu doar pe whats
ci şi în discuţiile telefonice din ultima parte a lunii martie)
cine e proprietarul siteului (dar şi alte detalii).
Dacă acesta era un motiv (abuziv, oricum, din punctul nostru de
vedere) al invalidării cererii de acreditare, salariata CJ (plătită
din banii publici) putea să menţioneze acest lucru sau să răspundă
la una din întrebările noastre repetate obsesiv („e ok?”, „acum e
totul în regulă?, mai lipseşte ceva?”.
Deci aceast[ pretenţie cu privire la informaţia despre proprietarul
siteului a apărut ieri, în documentul oficial de mai sus, ÎN
PREMIERĂ.
(Tehnic vorbind, deşi în majoritatea bazelor de date tip „whois”,
numele unui proprietar de site este anonimizat, informaţia poate fi
accesată cu succes, din surse legale şi deschise chiar şi de un
copil de 14 ani care ştie pe net mai mult decât selfie şi postări
cu pisici sau mesaje de corason. Dar, repet, nici nu trebuiau puşi
la muncă specialiştii în IT de la CJ, puteau să ne ceară această
informaţie, ca pe toate celelalte, inclusiv pe cele solicitate cu
exces de zel.
2.Punctul 2 (cu lipsă obiect de activitate conform) e de noaptea
minţii dar are un mare avantaj: confirmă că documentul ONRC a ajuns
la CJ, nu spune că s-a pierdut pe drum.
În conversaţia cu Catrinel Cojocaru, lângă document, am adăugat, în
format text, o listă cu vreo 8-9 coduri CAEN, poate chiar mai
multe, cu referiri la „presă, ziare, periodice, agenţii de ştiri,
publicitate). Mai mult, pentru că timpul bugetarilor este foarte
preţios, i-am făcut şi menţiunea că acele coduri CAEN menţionate
pot fi găsite pe pagina 7 a documentului.
Deci fie cei care au analizat dosarul nu au citit întreg documentul
(nu ştim dacă ar fi primit sau nu şi un ajutor de la Catrinel
Cojocaru, cu acele precizări în format text – documentul ONRC fiind
în format PDF), fie cineva a printat doar prima filă din document
(care are, în total, 10 file), fie cineva a sustras din dosarul de
acreditare Vestea fila 7 (sau mai multe).
Dacă e nevoie, zilele viitoare revenim cu articole suplimentare pentru a detalia cele expuse mai sus.
Până atunci, se cuvine precizarea că, atât în cazul Vestea cât
şi în altele similare (auzim că mai este vorba de cel puţin un
exemplu asemănător), dacă ar fi fost ceva în neregulă, onor
„specialiştii” CJ puteau preciza prin telefon sau printr-un mail ce
documente mai trebuie.
Pentru că – foarte important – e vorba de acreditare jurnalişti, nu
de contracte prin care se plătesc bani publici. Şi nici nu e cazul,
ca la unele axe de finanţare, de exemplu, de o dată limită.
Nu, procesul de acreditare jurnalişti la o instituţie a statului
curge pe tot parcursul anului, în funcţie de solicitările venite de
la presă.
Acum, la CJ, după 3 luni de tărăgănare şi de tot schimbat reguli în
timpul jocului şi de tot încălcat termenul legal de 2 zile, cineva
a vrut să dea, blitz, o lecţie unor jurnalişti care nu au vrut în
tot aceşti ani să devină parte a unor carteluri, a unor jocuri de
interese politice.
De ce? E treaba lor! Cert este că de câţiva ani un individ cu
vădite apucături de tip paranoid are o satisfacţie imensă de a
linşa public pe jurnaliştii incomozi adăugându-le diverse etichete,
inclusiv pe ce ade tipul „jurnalişti neacreditaţi”.
Evident că în capul individului, ideea asta de „jurnalişti
neacreditaţi” (atenţie, de o instituţie, nu de vreun corp
profesional care permite sau nu practicarea profesiei) e un fel de
mare chichiţă, un fel de reinventare a apei calde…
Validarea unui jurnalist nu este dată, conform legii şi bunelor
practici, de vreo ştampilă de bună purtare dată de o instituţie
interesată de propria imagine ci de publicul cititor.
Mai mult, chiar Legea 544 spune clar (cumva pleonastic) că
jurnalistul nu e obligat să publice nici comunicatele de presă
primite de la instituţii (în manualele de presă scrie şi mai
explicit că 75% dintre acestea trebuie aruncate la coş pentru că
vin cu informaţii non-ştiri şi pentru că sunt redactate şi prost)
şi nici punctele de vedere oficiale furnizate de astfel de
instituţii, de şefii lor, de comunicatori.
Aşa că, sintetizând, documentul de mai sus nu face nici două parale pentru misiunea publică asumată de Vestea, aceea de a informa onest şi echidistant cititorii. Şi de a aduce în faţa cititorilor mai ales ceea ce oficialii ascund, ceea ce politicienii ar vrea să rămână nespus.
Iar pentru Vestea, în ceea ce priveşte această politică de
comunicare tip OMERTA a Cejeului nemţean chiar nu este o noutate.
Ba am avut chiar o perioadă în care, pe frontispiciul publicaţiei
chiar făceam menţiunea că suntem tot cu INTERZIS la CJ.
Era în epoca baronului (acum fugar) Ionel Arsene, respectivul
politician interlop şi alţi aghiotanţi de-ai săi aplicau acelaşi
tratament nelegal (apropos de dreptul la liberă exprimare, dreptul
la informare al cetăţenilor etc) pentru Vestea.
Au trecut de atunci vreo 10 ani, Arsene e ca un iepure fugar prin
Italia iar Vestea e tot aici, pentru dumneavoastră, cititorii
noştri.
Aaa, la momentul respectiv, picătura care a umplut paharul aroganţei lui Arsene a fost faptul că, la o vizită pe care un ministru o făcea la Neamţ, autorul acestui text a refuzat sugestia de a nu fi prezent la conferinţa de presă. Prefect pe atunci era Vlad Angheluţă şi, probabil, îşi mai aminteşte ceva detalii (din fairplay şi credinţă faţă de principii profesionale, nu voi da eu informaţii legate de discuţii private).
Ieri-seară, i-am trimis poza documentului de mai sus preşedintelui Daniel Harpa, care era pe drum, spre Bucureşti, plus câteva consideraţii lapidare. A răspuns (şi apreciez asta) că „rezolvăm luni!”.
Păi ce să mai rezolvăm, domnule preşedinte? Că au rezolvat ai
dumneavoastră (prin ce v-au prezentat la semnat) şi dumneavostră
înşivă, prin punerea ştampilei şi a semnăturii…
Şi nici Vestea şi nici Daniel Vinca nu vor nicio favoare pe acest
subiect.
Dacă e ceva de rezolvat, e la CJ, în plutonul (am zis pluton, nu
batalion, că nu generalizez) de certaţi cu competenţa şi cu ideea
de a-şi merita lefurile găsit de Harpa la CJ dar şi completat prin
oameni aduşi chiar de el.
Scriind acest text, mi-am adus aminte, cu zâmbetul de buze, de efectele „interzicerii” de către Arsene. La vremea aia nu era whatsapp, comunicarea se făcea strict prin mesaje de email. Şi, din proprie iniţiativă, 3 colegi şi-au oferit, fără să ştie unul de altul, sprijinul ca acele mesaje să ajungă şi la Vestea. Erau chiar zile în care, dacă respectivii colegi erau la birou fix când CJ-ul trimitea comunicate (atunci nu era la butoane Catrinel Cojocaru ci Nicoleta Husaru) îmi trimiteau toţi trei, aproape instant, redistribuirea mesajului. Practic, în mail, aveam 3 mesaje consecutive cu acelaşi text în atash.
Aşa că dacă preşedintele Harpa chiar vrea să rezolve aceste probleme pe care subordonaţi sau colaboratori sau apropiaţi de-ai lui le fac (cu sau fără ştirea lui), mesajul de final e unul – cu întârziere, mea culpa – pentru acei tovarăşi de breaslă: Mulţumesc, dragi colegi! Mulţumesc pentru atunci!…
Daniel VINCA
N.B. – Într-o posibilă primă revenire pe acest subiect am putea publica documentul ONRC complet. Evident, cu tot cu pagina 7 în care sunt acele coduri CAEN (presă, publicitate etc) despre care stimabilii de la CJ Neamţ spun că nu sunt. Adică mint. Şi şi-au betonat minciuna cu semnătura lui Daniel Harpa…
