Azi vine la mine Teodora. Ce să fac de mîncare? Mă plimb prin piață și niște vinete pîntecoase-mi fac cu ochiul. Iau și niște ceapă, ardei grași roșii și verzi, usturoi, o căpățînă, cîteva roșii, ardei iuți, doi morcovi, o țelină potrivită, leuștean și pătrunjel. Vreau să-ncerc o rețetă nouă. Mălai am, dar o sticlă de vin rosé se cere. Ajung acasă, pun vinul la rece și scot cuțitul șef să transform în cubulețe cele trei vinete. Le pun într-un castron de inox, le dau cu sare, le amestec și torn niște zeamă de lămîie. Perfect. Pun o cratiță cu apă să dea în clocot. Pun în ea roșiile puțin și apoi le dezpielițez. Le tai, scot semințele și le fac cubulețe. Curăț ceapa, morcovii, țelina și usturoiul. Le tai în bucăți potrivite și le pun în robot. Spăl zarzavatul și un ardei verde și unul roșu. Le tai și pe ele. Tot în castronul robotului le pun. Mai pun un ardei iute. Îi așez capacul și toc cu sprinteneală conținutul. Excelent.

Pun o cratiță pe aragaz și torn ceva ulei de măsline și puțin de floare. Dau drumul la foc. Torn conținutul din castronul robotului și amestec cu o lingură de lemn. Spăl vinetele și cubulețele iau și ele drumul cratiței. Amestec. Pun roșiile și ceva apă. Acum e rîndul mirodeniilor. Macin piper, nucșoară, ienibahar și chimen. Pun și cîteva frunze de dafin. Fără el nu se poate. Fierbe. Dau focul la minimum și las în pace mîncarea. Pun de mămăligă. Una moale cu puțin unt că așa-i place Teodorei. Pînă fierb astea să așez masa. O față de masă roșie, că alta n-am, farfurii… mai bine castroane! Pahare, furculițe sau linguri. Mai bine linguri. Sună la ușă.
– Bine ai venit, iubito!