Când mi-am setat o provocare destul de mare, aceea de a scrie și publica un articol în fiecare zi timp de un an calendaristic, habar nu am avut cât efort implică o astfel de decizie. Dar am știut, în adâncul minții mele, de ce nu am ales să scriu o dată sau de două ori pe săptămână. Motivul este relativ simplu. Pauzele, chiar și în cadrul sprinturilor de disciplină extremă, îți oferă timp în care te poți sabota. Eu am înțeles acest lucru în momentul în care începusem provocarea și plecasem în Spania pentru a parcurge Camino de Santiago pe jos.

Atunci, pentru o fracțiune de secundă, la finalul unei zile în care parcursesem 24 kilometri prin soarele de final de august al Pamplonei, mi-am spus în gând: „Aș putea termina dimineață. Aș putea recupera mâine”.

Doar că acest lucru ar fi fost imposibil.