Zona de confort, mit interpretat greșit și exagerat?
În zona de confort nu poți "locui" permanent, e o zonă a dezinhibițiilor și dezgolirii.
Zona de confort personal ca "spațiu" e periodică și are rolul de a "găzdui" punctul/momentul de definire/testare, în jurul căruia te validezi ca persoană, îți construiești habitatul psihic, social, etc, îți dezvolți aptitudini și abilitățile personale.

Zona de confort este ca o placentă și există ca formă de protecție și nu de confort, care te va ejecta automat după o anumita vreme, ea nefiind flexibilă. Este o "stare de siguranță" personală și e conectată la sursa ta de manifestare (realitate) și ce este important, nu te rupe de realitate (sau nu e ea cea care te rupe de realitate).
Unii o văd ca pe un cocon, însă aceasta reprezentare nu o definește cel mai bine (chiar dacă prin noua apariție ești complet transformat), întrucât îi ia din atribuții și o lipsește de conexiunea cu spațiul în care se formează, izolând "proprietarul" lăsându-l fără posibilitatea de reacție, și fără putință de a se apăra sau de a accepta evenimentele din jurul său.
În zona de confort în niciun caz nu te ascunzi și nici nu doar te transformi ci te upgradezi.
Zona de confort ca și model și manifestare are cel puțin două aspecte majore, momentul copilăriei cu apariția primei zone de confort unde crearea ei e determinată și influențată de adulți, și la adulți, apariția ei fiind determinată de fiecare în parte, însă cu influențe din modelul din copilărie.

Ciclu viciat? Nu, căci zona de confort are o structură unică și apare așa cum am spus, doar în momentele cheie ale dezvoltării personale, configurându-se pe nevoi noi, care nu mai corespund tiparului. Excepție face prima dintre zonele de confort ale adultului, construită după modelul adulților din copilărie, deoarece aici este zona unde se și despart de ei.

Dacă este să ne luăm după reprezentarea minții la adulți, unde este reprezentată ca un copil curios, apare întrebarea de ce s-ar baricada mintea într-o zonă unde să se blocheze, să se ascundă de propria ei manifestare, iar de aici excludem total cazurile excepționale de abuz și orice altă formă de traumă personală.

Pe scurt, este timpul sa redefinim zona de confort și să îi dăm partea practică, implicarea în dezvoltarea personală.

Brasov - Cicerone BSC
Sursă foto - www.google.com