Anita Anita

Articole postate de Anita Anita

  • Unde a fost montat primul semafor din București și cum arăta? 282

    Primul semafor din Bucureşti a fost montat în anul 1929, pe Calea Victoriei, în dreptul Cercului Militar. Era un semafor produs în țară și a fost instalat deasupra intersecției pe un sistem de cabluri. Semaforul cu pricina (foto jos) avea câte un „ochi” pe fiecare direcție de mers din intersecție și luminile sale puteau fi văzute de la o distanță de peste 300 de metri.Semaforul cu pricina nu se descurca de unul singur. Un agent de la circulație apăsa un buton situat pe un stâlp, în apropierea intersecției, pentru a schimba culorile.

    Citește mai departe

  • Povestea străzii Grădina cu Cai dintr-un București de altădată 278

    Străduţa din zona Pieţei Kogălniceanu, botezată Grădina cu Cai, păstrează prin numele ei amintirea unei vechi grădini şi e povestea unei lumi dintr-un Bucureşti de secol al XVIII-lea. În vremea când Bucureștiul era o „savană de grădini”, cum îl numește Simona Lahovary în cartea despre București a lui Paul Morand, iar Podul Mogoșaiei, adică Calea Victoriei de astăzi, strada principală ce tăia orașul, cu mult înainte de 1900, în zona Pieței Kogălniceanu din Bucureștiul de astăzi se afla Livada Domnească, unde caii domnitorului erau scoși la iarbă

    Citește mai departe

  • Pake Protopopescu – un primar pe cinste... 278

    Licenţiat în Drept de la Paris (cu o teză despre Acţiunile cauzate de frică!), acest băiat de preot bucureştean ajunge primar şi îşi ia funcţia în serios. Iată cam ce a făcut în trei ani, 1888-1891: a continuat canalizarea Dâmboviţei şi a finalizat construirea primei conducte cu apă potabilă a oraşului (ceea ce a însemnat, între altele, şi canalizarea a 50 de străzi riverane râului şi racorduri la case particulare dar şi instalarea de pompe stradale, ca să suprime scoaterea apei de la Vadul sacagiilor, plin de mortăciuni).A amenajat gro

    Citește mai departe

  • Ce a fost pe locul Capșei?... 281

    Vreme de peste o sută de ani, locul unde se află restaurantul şi cofetăria Capşa a fost considerat printre „centrele nervoase” ale oraşului. La 1812, după ce Rusia ne-a răpit Basarabia iar pe tronul ţării era vodă Caragea, aici şi-a instalat un Mathias Brody o baracă uriaşă unde a montat mai multe diorame. Timp de 4 ani, bucureşteni curioşi, de la boierii cu caftan la „prostime”, s-au perindat prin faţa imaginilor încremenite, dar atât de expresive: alaiuri împărăteşti, oraşe minunate, vase surprinse de furtună pe mare. Pe urmă locul a rămas

    Citește mai departe

  • Strada Academiei... 277

    La mijlocul secolului al XIX-lea, consulul german Neugebaur vedea Valahia ca ţara contrastelor, unde capitala îi părea „cel mai sigur barometru de cultură”. BUCUREȘTIUL DE TOTDEAUNA Azi, mergând la pas, între impozanta clădire a Băncii Naţionale, admirabil restaurată, împodobită cu statuia unuia dintre ctitorii ei, Eugeniu Carada, şi strada Ion Câmpineanu, jumătate restaurată, jumătate părăginită şi aceasta – ai măsura a ceea ce poate face o administraţie municipală străină de oraş, indferentă la estetică, maestră doar în explicaţii de adormit copi

    Citește mai departe

  • Jockey Club- o marcă de excelenţă... 280

    Fiecare timp istoric îşi are instituţiile sale. În România regală au funcţionat Jockey Club, Country Club, Rotary Club, Lion’s – societăţi de anvergură internaţională care racordau firesc, statornic, ţara noastră la sistemul de valori proprii Europei. Jockey Club a luat fiinţă în 1875, la iniţiativa unui diplomat britanic şi sub patronajul Regelui Carol I. Încurajarea creşterii cailor de rasă a fost principala raţiune de a fi a elitistului club. În acelaşi timp, şi desigur la fel de însemnată ca această îndeletnicire, era ţinuta morală a membri

    Citește mai departe

  • Ocupația germană... 281

    Un proverb românesc apărut în sec. al XIX-lea susţinea că „scule avem, dar n-avem nemţi”. Cu alte cuvinte, erau omagiaţi pentru îndemânarea lor mecanicii de tot felul veniţi din ţările germane să lucreze la batozele, treierătoarele şi pompele de tot felul din gospodăriile noastre. Eficienţă, de data aceasta cumplită, au dovedit nemţii şi în Primul Război Mondial. La numai trei luni de la declanşarea ostilităţilor României contra Puterilor Centrale, armatele acestora erau la Bucureşti. Începea o ocupaţie ce avea să dureze până în 1918. A fost o

    Citește mai departe

  • Târgul Moșilor... 277

    Pe o întindere de 100.000 de metri pătraţi, având în centru spaţiul actual al halelor din spatele magazinului BUCUR, Târgul Moşilor a reprezentat, până la Primul Război Mondial, o formă de perpetuare a tradiţiei din vremea daco-romanilor. La sfârşitul primăverii, într-o joi, erau pomenite sufletele strămoşilor (zeii mani). Asta însemna deopotrivă împărţiri de pomeni, dar şi cumpărături masive. Preluată în formă creştină, această comemorare a fost susţinută, an de an, de voievozii Ţării Româneşti. Mircea cel Bătrân face să fie pomeniţi aic

    Citește mai departe

  • O problemă cronică la București – sistematizarea 290

    Începând din sec. al XVIII-lea, domnii fanarioţi au luat o serie de măsuri menite să transforme aglomaraţia de case ridicate cum da Dumnezeu, pe uliţe desfundate, fără nume şi ameninţate periodic de revărsările Dâmboviţei, într-un oraş mai bine rostuit. Conducte de teracotă, fântâni, drenaje, servicii de pompieri, de ecarisaj, scoaterea cimitirelor în afara oraşului, canalizarea Dâmboviţei, croirea şi pavarea unor artere, iluminatul cu gaz aerian ori cu electricitate – toate au modernizat fără îndoială Bucureştiul până la Primul Război Mondial

    Citește mai departe

  • La plimbare... 275

    Fiecare epocă şi-a avut artera preferată de plimbare, pe jos, cu trăsura ori cu automobilul. Pe la 1800, bucureştenii se înghesuiau duminica la iarbă verde spre Dobroteasa sau Băneasa; la mijlocul sec. XIX, s-au îndreptat spre locul ajuns repede la modă: Şoseaua Kiselev. Numele i s-a tras şi, ca prin minune, s-a păstrat până azi, de la generalul rus Pavel Dimitrievici Kiseleff, ajuns în anii 1831-1834, preşedintele Divanurilor Ţării Româneşti şi Moldovei.

    Citește mai departe

  • Case cu femei frumoase... 279

    A fost o vreme când Calea Victoriei (Podul Mogoşoaii) era o arteră aristocratică, plină de case boiereşti unde în fiecare zi se întâmpla ceva deosebit: primiri, concerte, baluri, adunări de binefacere ş.a. Una din case, adăpostind azi o instituţie de asistenţă socială, a cunoscut, la mijlocul sec. XIX, o strălucire deosebită. A aparţinut Cleopatrei Trubeţkoi, fiica lui Costache Ghica, fratele domnitorilor Grigore al IV-lea Ghica şi Alexandru Dimitrie Ghica. A fost măritată o vreme cu principele rus Serghei Trubeţkoi. S-a mutat în Rusia, a sta

    Citește mai departe

  • Festivalul “Luna Bucurestilor” (1935-1940)... 261

    Festivalul “Luna Bucurestilor” debuteaza in 1935, sub indrumarea primarului Capitalei Alexandru Donescu. Scopul organizarii unei asemenea serbari era acela de a desfasura diferite expozitii care puteau atrage atentia vizitatorilor catre Capitala; acest fapt genera dezvoltarea comertului, industriei, culturii si turismului. Festivalul s-a desfasurat cu regularitate pana in anul 1940, cand a fost intrerupt si apoi dat uitarii.

    Citește mai departe

  • Parcul Herăstrău... 268

    Parcul Herăstrău, situat pe malul lacului cu acelaşi nume, a fost înfiinţat în anul 1936 de către regele Carol al II-lea cu ocazia expoziţiei „Luna Bucureștilor”. La proiectarea și realizarea parcului au contribuit mari arhitecți români – Doicescu, Creangă, Jojea, Gr. Ionescu, Fonescu , dar și sculptori de renume – Baraschi, Jalea, Medrea. El este cel mai mare parc al Capitalei, având o suprafaţă de 110 ha. Locul unde este situat parcul a fost apreciat încă de pe vremea domniilor fanariote, cu mulţi ani înainte de amenajarea sa propri

    Citește mai departe

  • Viaţă de picolo... 265

    Aud când şi când nostalgici ai perioadei interbelice ridicând în slăvi ucenicia de alta dată. Ucenicia era un sistem de “învăţământ” şi de pregătire a tinerilor pentru practicarea diferitelor meserii "cerute pe piaţă" care poate că îşi atingea scopul: copiii care parcurgeau “purgatoriul” uceniciei și deveneau în cele mai multe dintre cazuri adevăraţi meseriaşi. Dar cu ce preț!? Copiii-ucenici au fost poate "ultimii sclavi” ai lumii moderne româneşti. Vânduţi de părinţii prea săraci pentru ai putea întreține, ucenicii încăpeau de cele mai multe ori pe mâinile unor “stăpâni” fără de scrupule, al căror singur gând era exploatarea acestora. Ucenicii erau salahori, comisionari şi “fete în casă”. Ziua lor de muncă începea cu mult înainte de a celorlalţi lucrători şi se sfârşea târziu în noapte. Iar tainele meseriei pentru care “se pregăteau” erau de cele mai multe ori "furate”. Vom arunca acum o privire în lumea “picolilor” – ucenicii de cârciumari sau de chel

    Citește mai departe

  • Ouăle de Paşte... 685

    Tradiţii şi obiceiuriÎn cultura populară, ziua în care se înroşesc ouăle este joia din săptămâna patimilor, cunoscută şi sub denumirea de Joia Mare. Se spune că ouăle înroşite în această zi, nu se strică tot timpul anului. De asemenea, oamenii cred că ouăle roşii duse la biserică şi sfinţite, dacă sunt îngropate într-o gospodărie, aceasta este ferită de grindină şi piatră.La ţărani mai există tradiţia ca, în dimineaţa din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă nouă sau apă neîncepută în care pun un ou roşu, având credinţa că astfel vor fi tot anul frumoşi şi sănătoşi ca un ou r

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile