Drum lin, unchiule, către stelele pe care le-ai dorit mereu aproape. Îți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat. Hristache Balcan, "Nenea Tachi", 1942-2019
Citește mai departe
Anul 100 al dezbinarii noastreÎn neasemuita-i inteligență mioritică, acest popor eterogen, cu aspirații apocaliptico-sf-isto-megalitico-tuneluri-sub-bucegi-energii-cosmice, nu e în stare să discearnă între o manipulare ieftină pe feisbuc și o știre falsă.ANUL CENTENAR, parcă ar fi un fel de mama omida sau noul șlagăr manelisto-hausist, de parcă acum 101 ani era pustiu pe-aici, de parcă înaintașii noștri au fost fantome 2000 de ani.Cu un președinte neamț, cu bau-baul zilei dragnea, suspectul de serviciu, inculta veorica, cea prost cuvântătoare acest popor ”ales” calcă brutal și grobian cu bocancii plini de mui spre psd și ură contra oricui ”nu e cu noi” pe jertfa înaintașilor care au platit cu viața lor, nașterea națiunii moderne. Dar suntem uniți în ”cuget și simțiri”, evlaviosi, cu ”doamne ferește in suflet”, mancatori de mici, ceafa de porc în post, râgâitori de codoi din bere dar ortodocsi practicanți nevoie
Citește mai departe
De ziua ta, tară iubită, iți doresc, fii liniștită, fară sa-ți taie unii pădurile, sa-ți pângarească alții pamântul sfânt, fară ca noi românii tai sa nu mai fim manipulabili și mămăligi în fața altora, să înțelegem exact ce ni se pregatește, să fim uniți "în cuget și simțiri" în independența natională și neamestecul altora în treburile interne. Mâine, la a o-suta-a ta aniversare, sper ca totul să fie perfect, ca atunci când fii tăi și-au dat viața pentru trupul tău. La multi ani România!
Citește mai departe
O temă des întalnită în zilele noastre, Everestul nostru, întrebare pornită din curiozitatea cuiva de a ști ce țel înalt ai in viață. Dacă privim întrebarea, în sensul strict, referindu-ne la celebrul vârf, unde anual cheltuindu-se mii de dolari, grupuri de aventurieri, sportivi, oameni de afaceri, toți având același țel: de a-și depași limitele în a ajunge pe acoperișul lumii. Această initiativă poate fi categorisită oricum, individual, dar și colectiv, poate curaj, poate inconștiență. Accederea într-un mediu pentru care nu suntem construiți, uneori frizeaza inconștiența. Știu, asa nu se mai descoperea nimic etc. Vreau să vorbesc despre un altfel de "Everest". Cel nevăzut, care nu are nimic spectaculos și eroic. "Everestul" oamenilor obișnuiți, al vieții cotidiene, cel de supraviețuire de pe o zi pe alta.
Citește mai departe