Se întâmplă că, în teatru, şi în al meu şi în general, igiena poate să fie un obiect al realităţii, iar în realitate, să nu fie. De fapt, în realitatea asta a mea, prea puţine spaţii arată cum ar trebui să arate sau folosesc ce ar trebui folosit ca să capete valoare expresia „curăţenie lună”. […]
Citește mai departe
Nu ştiu de ce am venit pe lume-n octombrie, când eu mă simt un om de decembrie, dar sunt multe semne că cineva, acolo, sus, a încurcat acele şi limbile ceasornicului, în ce mă priveşte, căci de-a lungul toamnelor mele, dacă mi-aţi putea accesa istoricul, aţi remarca din start războaiele-mi interioare: frunze de toamnă versus […]
Citește mai departe
Motto: Hei, tu, spectatorule! Nu mai fi negativist! Lumea nu s-a golit încă de semnificaţie, chiar dacă realitatea e, adeseori, ireală. ~Despre TEATRUL MEU, pe care urmează să-l construiesc, scrisoare deschisă către FRISOMAT~ Dragă partenere, mi-am dat seama că fără tine, aş putea merge pe un drum lăturalnic şi absolut neprietenos, şi, cum se zice […]
Citește mai departe
Haimanaua asta de sufleţel al meu rătăceşte, hai-hui, de la atâtea doruri. De bunică-mea, întâi şi-ntâi şi de vrăjile ei întru suflet şi stomac, când se întâmpla să nu mai recunosc legumele şi fructele decât după atingerea amintirilor pe care le avusesem odinioară despre ele; nu mă înspăimânta nevederea lor, căci le cumpăram de la supermarket, […]
Citește mai departe
Cineva spunea că nu noi trecem prin Black Friday, ci că Black Friday trece prin noi şi, pesemne că aveam dreptate (doar nu era să citez din altcineva?!) Ai observat cum se afirmă oamenii prin propoziţii? Bine, unii se afirmă numai prin haine, dar să rămânem la propoziţii acum! Ţie îţi vine să te închizi […]
Citește mai departe
Dacă dispare un tip de om, de ce nu te apuci să-l cultivi chiar tu? Reţetar! Pasul 1. Gogoşi de mătase sau despre plante şi alte lucruri bune Când au înflorit plantele medicinale ale lumii ăsteia, Dum(nezeu) le-a cules, le-a ales, le-a pus la uscat la soare şi-apoi, a pus un ol gigant de pământ pe […]
Citește mai departe
Tărâmurile unui hoţ de decembrie Un mod plăcut şi stilat de a parfuma interiorul… „A fost odată ca niciodată” o zi de primăvară liniştită ca o bibliotecă şi parfumată în arome Stupore della Neve, de la Bottega Verde. Pe înserat, ne-am strecurat, fiecare, în păturile noastre pufoase, sperând să visăm ceva frumos, după ce spuma […]
Citește mai departe
Toată lumea ştie că podeaua se află jos şi tavanul sus… Toată, pe naiba! Pentru el se prăbuşeşte realul! Cum se prăbuşeşte? Din tavan înspre podea, fireşte şi, împreună cu el, şi telefonul său. Şi, atunci, numai ce îl auzi că zice „Che follia!”* scurt, fără mama mia** şi ştii că iar a confundat podeaua […]
Citește mai departe
Am închis cartea, nu înainte să citesc acest ultim pasaj: „Lumea e pustie. Populată de fantome cu glasuri plângătoare, ea murmură cîntece de dragoste pe sfărîmăturile nimicniciei mele! Întoarceţi-vă, chipuri dulci!” (Gerard de Nerval- Plimbări şi amintiri) De fiecare dată când închid o carte, ies la iveală mărturisiri spontane, pe care le notez aproape imediat, […]
Citește mai departe
Uneori, dimineaţa, când mă trezesc, mai exact în momentul în care redevin conştientă, îmi reamintesc câte poate fiinţa-mi şi câte poate ea redeveni. Şi, atunci, mai înainte de-a alunga starea aceasta cu apă rece, mă scufund pentru o vreme, recunoscătoare, ca o petală de trandafir de dulceaţă în miere de salcâm, în uimirea că încă […]
Citește mai departe
Fiindcă e prima zi de Paşti, aici, în amintire, sar peste oraş şi mă sui direct în cerul lui: Abaţia Melk. La intrare stă scris „ABSIT GLORIARI NISI INCRUCE” (Gloria este găsită numai prin cruce) şi, mărturisesc că, scriind acum, am zis în gând, în loc de „găsită”, „greşită”. Nu comentez mai mult de atât, uneori […]
Citește mai departe
De obicei, textele în care prezinţi un itinerariu de călătorie propriu, vrei să servească şi altora, de aceea, imediat cum ai ajuns înapoi, în fotoliul tău confortabil, în loc să-ţi expui trăirile intime, aduni din Google istorii demult stinse, dar scrise şi rescrise, şi o minimalizezi, fără tăgadă, pe cea pe care tocmai a scris-o istoria […]
Citește mai departe
Dacă o să fiu întrebată vreodată de ce număr, o să răspund: pentru poezie! Eu număr bucăți de perete, oameni iubind, avioane copaci, pisici, aspiratoare.. Când aspir, mă gâdilă ceva în talpă. Mi se întâmplă, cred, că număr. Gâdilătura în talpă vine şi dintr-o magie aparte a lumii, unde nu mai stai în gunoaie. V-ați […]
Citește mai departe
Din când în când îmi vizitez iubirea, am lăsat-o într-un muzeu dezafectat. Cât timp nu sunt acolo, nu se întâmplă mai nimic, eu abia de-mi amintesc de ea, însă, de cum ajung, totul începe a prinde viață şi eu atunci plătesc bilet, ca să o contemplu fără remuşcări. Ea insistă să mă treacă pe listă, […]
Citește mai departe
Dacă vreau să fug de lume, de aglomerările din mintea-mi, pun mâna pe o carte. Şi fug ca şi cum n-aş fi comis o crimă, dar puteam, şi mă ascund dincolo de realitate pe de-a-ntregul, bănuibilă. Înainte să citesc un manuscris, nu îi mângâi coperta. Ei bine, pe asta am frecat-o. Mult! Atât de mult […]
Citește mai departe