Andrei Balog

Articole postate de Andrei Balog

  • Lasa-te calauzit de Dumnezeu... 182

     Meditând, mă întorc în copilărie. Îmi amintesc că tatăl meu spunea mereu „Lasă-mă să te învăț...” și uneori vorbea despre un lucru și alteori despre altul. În mintea mea visătoare, același scenariu s-a repetat. Nu aveam de gând să lucrez pe șantier sau să depun niciun efort fizic. Poate că în rare ocazii l-am ajutat doar de dragul de a nu-i spune nu, dar mereu am spus același lucru: „Voi fi un mare arhitect, îmi voi deschide biroul și-ți voi da de lucru. Nu ai să mă vezi pe șantier”. Astăzi se împlinesc două luni de când mi-am  reușit examenul și mi-am luat diploma de electrician în mecatronică. Și a trecut o lună de când lucrez pe șantier ca instalator electrician. Acum acel băiat visător se uită înapoi și îi spune tatălui său „dacă aș fi învățat atunci și te-aș fi ascultat, mi-ar fi fost mai bine acum”. Tatăl meu râde și îmi spune cu zâmbetul pe buze că niciodată nu este prea târziu. Ceea ce vreau să spun este că nu știi niciodată unde te va duce drumul  vieții tal

    Citește mai departe

  • Dar mami si Valentina...... 162

          Astăzi am asistat la o discuție pe care soția mea a avut-o cu fiica noastră cea mare. A fost unul dintre acele momente în care îți pui la îndoială capacitatea de părinte. Nu am avut multe momente ca acesta, dar după cum arată, voi avea mai multe dintre ele pe drumul meu. Nu-mi amintesc cuvânt cu cuvânt cum a început discuția, dar a avut ceva de-a face cu costumația de Halloween. Răspunsul soției mele a fost unul pe care l-am aprobat. Ea a spus că „Isus nu ar vrea să ne îmbrăcăm și să sărbătorim Halloween-ul...” în timp ce a adăugat câteva detalii despre ce înseamnă Halloween-ul, fiica noastră avea deja răspunsul ei pregătit și a spus „Dar mami, Valentina de la grădiniță se va îmbrăca și vreau si eu..."     Nu m-am gândit niciodată la asta când eram copil, dar acum parcă m-a lovit în cap, singura dată când îmi doream cu adevărat să merg la școală de Halloween și aveam totul planificat, chiar mi-am rupt piciorul. Mi-a trecut prin minte să

    Citește mai departe

  • Urcusuri si coborasuri, dar mergi ACASA... 157

    Mulți cred că a trăi într-un cuplu sau a fi într-o căsătorie este întotdeauna roz. Dar aceasta este realitatea reală. A trăi cu persoana iubită nu este ceea ce toată lumea crede că este sau ce este văzut în filme. Nu te trezești dimineața devreme pentru a lua micul dejun împreună în pat. Nu este ca și cum ne îmbrățișăm împreună în pat până dormim liniștiți în fiecare noapte. Nu este vorba despre a avea o casă curată și o masă perfectă proaspătă făcută în fiecare zi. A trăi cu persoana iubită înseamnă a te certa pentru lucruri simple, cum ar fi cine a uitat să scoată gunoiul sau cine prepară micul dejun, cine schimbă următorul scutec sau căruia îi vine rândul să se joace cu copiii. Este să adormi pentru că ziua a fost grea și ești epuizat. Este o ceartă pe probleme financiare sau pentru că cuiva nu-i ajung cearșafurile când doarme și tu te trezești în frig. Trece ziua certându-te și sărind degeaba doar din cauza oboselii etc. Dar, în ciuda t

    Citește mai departe

  • Csaby's Tape: Care este marturia mea personala? cu Alex Pop 208

         Un nou sezon în cadrul Podcast-ului nostru a început astăzi. Cu această ocazie doresc să mulțumesc tuturor participanților din primul sezon. De asemenea doresc să mulțumesc și audienței care ne susține.  În acest episod Alex ne-a mărturisit experiența lui personală cu Dumnezeu. Dacă îl cauți pe Dumnezeu și te întrebi ce am făcut eu pentru Tine sau cum te pot eu mărturisi, atunci te invit să asculți acest Podcast până la capăt. Îți doresc o audiență plăcuta! Întrebările adresate în acest episod sunt 1. Ești creștin practicant și faci parte dintr-o familie de creștini practicanți?  2. Când te-ai întâlnit pentru prima dată cu Dumnezeu? Care a fost prima ta experiență cu El?  3. Ai avut un accident cu mașina acum doi ani. Vorbește-ne despre acest eveniment și ce anume s-a întâmplat.  4. În acea clipă ai mers cu gândul la moarte? Ți-a trecut filmul vieții prin fața ochilor? 5. Ai apucat să te rogi

    Citește mai departe

  • Am imbatranit fara sa imi dau seama... 201

      În ciuda faptului că am început să chelesc acum cinci ani, astăzi a fost prima dată când am simțit cu adevărat că îmbătrânesc. Niciodată nu mi-am imaginat că ajunge o zi ca și asta. Totdeauna m-am văzut asemenea unui copil chiar dacă timpul a trecut și am sărbătorit un majorat sau am ajuns să răspund cu douăzeci plus, când eram întrebat câți ani am.    Astăzi am douăzeci și nouă de ani, sau cel puțin împlinesc în câteva luni, dar pentru prima dată m-am gândit și mi-am zis "Sunt bătrân!". Am fost uimit să văd că un asemenea gând străbate mintea mea. Nu am gândit așa atunci când m-am căsătorit, sau când s-a născut Agnes sau Olivia, nici chiar atunci când m-am uitat pe calendar și am văzut că în doar patru luni urmează să fie ziua mea de naștere. Dar azi dimineață, atunci când m-am trezit și m-am ridicat din pat ceva parcă mi-a zis "ești bătrân".    Nu, nu a fost Alice și nici una din fetele mele. Era timpul care trecuse pe lângă mine și eu am fost parcă a

    Citește mai departe

  • O iluzie a schimbarii.... 215

        De-a lungul aniilor am trăit sub impresia că omul este o fiintă care se adaptează. Am crezut mereu că pământeanul din mine este mereu schimbător sau cel puțin dorește schimbarea.  Nu mă refer la adaptare de moment, schimbare doar pentru o perioadă. Vorbesc despre schimbări radicale de caracter, gesturi și ideologii.     De ce am fost așa naiv? De ce am crezut că omul se poate schimba?  Pentru că eu m-am adaptat mereu timpului, vremii și situației. Poate că deja zici  ''nu zisei mai sus, schimbare de moment?'' Nu! Ca să îți dau de înțeles. În 28 de ani de cănd am suflare pe acest pămănt am căteva momente care au fost atăt de remarcabile pentru mine, încăt mi-a schimbat cu totul viața. Unul din ele aș putea să zic că a fost cănd m-am mutat în Austria și altul cănd m-am însurat.     De ce

    Citește mai departe

  • Pa pa, Tschuss - Malni... 207

      În seara asta stăteam la PC și mă uitam pe un site care după numărul VIN unei mașini îți dădeau un raport detaliat în legătura cu mașina ta. Dacă mașina a fost avariată, dotările mașinii după înregistrarea făcută din fabrica, etc.  Toate aceste informații luate din datele de bază a fiecărei țări din europa. Ceva interesant și frumos, dacă cândva pe viitor planifici să îți cumperi o mașină nouă și nu ești sigur de starea mașini în care dorești să îți investești bănuți greu lucrați prin spania, italia, germania etc..  Stând eu așa frumos Agnes vine la mine și cum știe ea foarte frumos, îmi arată să o ridic în brațe. O ridic și stă și ea ațintită cu ochii în ecran, dar cum nimic nu este pe interesul ei îmi prinde telefonul care se afla lângă tastatură. Și din senin o aud vorbind când chinezește când indiana, cum zice mama, dar cert este că nici eu și nici Alice nu înțelegeam ce zicea. Toată convorbirea ei a durat undeva la două minute. După cele două m

    Citește mai departe

  • Răs colorat și plin de viață.... 209

      Astăzi stând în spatele volanului din spatele meu Agnes a început să râdă cu poftă. Ne-am uitat unul la altul cu Alice și am zâmbit. Nu am înțeles ce anume se întâmpla dar pentru ea totul avea sens și parcă și acum o aud. Nu poți să nu îți întipărești în minte acel râs colorat și plin de viață. Degețelul care arăta afară pe geam era nemaipomenit. Nu era mare lucru de văzut afară. Cel putin prin ochii mei de adult sătul de viață și obosit. Dar pentru ea cu poftă se găsea ceva afară sa o îmbucure așa mult. Alice zâmbind mi-a zis că arată spre peretele mare și verde plin de iarbă care se afla în partea stângă al autostrăzi.   A fost interesant pentru noi ca și părinți sa privim bucuria ei pentru un lucru așa de simplu. Noi adulți îngreunați de stres și cu gândul la ziua de mâine nu avem timpul nici măcar pentru o bucurie asa de simplă. Acum că stau și ma gândesc de fiecare dată când a răs și eu am stat și m-am mirat că ea râdea așa cu p

    Citește mai departe

  • Un an jumate, plin de...... 203

      Viața unui bărbat la vârsta de douăzeci și șase este incredibilă. Poate pentru mulți care citesc acum este o noutate și poate își pun semne de întrebare așa cum fac mulți din colegi mei de la lucru dar asta nu schimbă nimic. La vârsta mea sunt însurat și am o fetiță de un an și jumătate. Sunt extrem de fericit și cu tot că în viată îți merge greu îți mai merge și bine.  Este ora două noaptea și este joi! Sunt treaz și mă amuză faptul că Alice s-a trezit din somn speriată pentru că Agnes are gaze și sunetele care le scoate sunt cam aceleași unui elefănțel mic. A trecut ceva timp de când v-am mai povestit de peripețiile fetiței mele, dar Agnes a trecut prin câteva accidente în ultimele zile. Și de fiecare dată inima, me-a stat în loc. Nu sunt obișnuit la acel sentiment de protector și de fiecare dată când aud un bocet sau un sunet, cum zice Agnes "bam", sunt tot ud și transpirat, fug către sunet și îmi mușc buzele. De parcă aș găsi altceva dacă merg t

    Citește mai departe

  • Cine îți sunt prietenii?... 209

      Am auzit des la viața mea oameni zicând că m-am schimbat și că dintr-un motiv sau altul parcă schimbarea a fost negativă. Nu pot să îi contrazic pentru că nu sunt eu care stă și se uită obiectiv dintr-o perspectivă cât de cât clară. Dar spre apărarea mea mie mi se pare că mai mult sau mai puțin schimbările de genul au avut de a face cu oamenii de care am fost înconjurat.  Sunt de părerea că mereu oamenii care te înconjoară te afectează cu voința sau fără voința ta. Drept este că și dacă ai fi o armură din oțel făurită în cel mai puternic foc pentru cea mai mare bătălie din viața ta, tot nu ai reuși să nu fi pătruns măcar puțin de caracterul său atitudinea celor din jurul tău. Nu degeaba zice zicala:"Spune-mi cu cine te împrietenești , ca să-ți spun cine ești".   Îmi aduc aminte cum foarte des ma întreba mama foarte surprinsă dacă x sau y era prietenul meu. Și eu plin de încredere ziceam c

    Citește mai departe

  • Agnes luna 11.... 206

      Ca și părinte te întrebi mereu dacă îți faci datoria față de copilul tău corect. Așa că dacă odată la atât te trezește cineva și îți zice că nu o faci bine, nu te înfuria vor doar să te ajute. Joi am fost la medic cu ea pentru consultația necesară între zece și paisprezece luni. Și mereu atunci știi dacă greșești ceva ca și părinte sau nu. Așa că am mers noi bucuroși și gânditori. Așteptam critica din partea medicului. O pune pe cântar, o măsoară din cap pana în picioare și după ne pune întrebări. Rezultatul a fost că Agnes a noastră este slabă la vârsta ei. După cele spuse de medic Agnes la unsprezece luni trebuia să aibă undeva la peste noua kilograme, însa ea are doar opt kilograme și șapte sute de grame. Se zice că pentru un copil este necesar ca la vârsta de un an să aibă de trei ori kilogramele cu care sa născut. În cazul nostru Agnes trebuie la doisprezece luni să ajungă la zece kilograme și trei sute de grame.  Practic vorbind nu poți să zici că

    Citește mai departe

  • Secretele unei căsnicii reuşite.... 208

    CĂSNICIA poate fi asemănată cu o călătorie plină de surprize: unele plăcute, altele, dimpotrivă, urâte. Pe drumul vieții în doi pot apărea obstacole neaşteptate, unele aparent de netrecut. Pentru mulți însă, călătoria e frumoasă, cu puţine obstacole. Un lucru e cert: fericite nu sunt neapărat căsniciile care întâmpină cele mai puţine probleme, ci căsniciile în care partenerii se străduiesc să-şi rezolve problemele. (sursa: wol.jw.org )   Dar mai întâi de toate importantă este perioada înaintea căsniciei. Prea puțini dintre tinerii noștri pun accent pe momentele înaintea căsniciei și atunci când viața lor de familie este grea și cu obstacole încep sa dea vina în stânga și dreapta. Înțeleg că este important pentru tine ca și tânăr să ai o fată arătoasă după care se întorc privirile sau vice versa, un băiat arătos și macho! Dar cât din relația ta se bazează pe aspectul fizic? C

    Citește mai departe

  • Aveau o minte a lor.... 217

      Și se făcea că este April. Chiar luna trecută când mergeam acasă la socrii. Eu nu îi mai vizitasem de când a fost nunta. Cum nu stau bine cu concediu, nu am mai ajuns prin România. În orice caz acum am găsit și noi ocazia sa plecăm într-o mică excursie având în vedere că am primit concediu și mai ales pentru că era și ziua de naștere a lui Alice. Dar povestea mea de introducere este legată de acel grătar făcut chiar înainte de plecare, chiar înainte de drumul nostru spre casă, când Alice a vrut și cartofi făcuți tot pe grătar. Nici nu aș vrea să mai intru în detalii legat de grătarul acel amărât cu care ne-am trudit cu cumnatul! Problema au fost în cele din urmă cartofii care fiind tăiați prea mici de Alice cădeau de pe grill direct pe cărbune.   Iar acum două săptămâni aceiași poveste cu grătarul făcut acasă la părinți mei. Alice vrea din nou cartofi pe grătar și uită ce i-am zis despre ei acum o lună. Îi taie iarăși așa mărunți și

    Citește mai departe

  • Doza mea de iubire.... 391

       Îmi aduc aminte când eram în liceu cum fugeam din clasă odată ce aveam pauză. Abia așteptai sa fugi din mica cușcă. Ne adunam băieți la povești și jucam fotbal. Era vremea când nu aveam voie să ne aducem minge de acasă și nici de la școală nu primeam. Așa că inventam noi mingea perfectă. Adunam câteva doze de coca cola le călcam în picioare și după le călcam mai multe împreună. Așa aveam noi distracție mică în pauza de treizeci de minute. Deja văd semnele de întrebare care vi le puneți.   V-am povestit acest lucru ca să înțelegeți cum văd eu iubirea într-o relație. Dar înainte sa va zic punctul meu de vedere aș vrea sa ne uităm peste felul de relație în care eu nu aș vrea să fiu. Și anume acele relații pline de gelozie, egoism și minciuni. Văd cum lumea caută o relație sexuală, o relație în care să profite de pe partener, o relație în care totul se învârte în jurul lor sau o relație p

    Citește mai departe

  • In bratele mele.... 191

      Și iar a trecut ceva vreme de când am scris ultima dată. De atunci Agnes a crescut și odată cu ea și noi ca și părinti. Avem o fată foarte cuminte, poate chiar mai cuminte decât ar trebui. De luna trecută tot vrea să se ridice în picioare și de câteva săptămâni deja reușește. Umblă prin casă și fuge după noi. Dacă ați auzit de la prietenii voștri care au copii că nici la WC nu mai pot merge fără ei, este adevarat. Merg la duș și dacă las ușa deschisă o aud cum își bate pălmuțele în gresie așteptând să ies din duș.    Dar astăzi nu vreau să vă povestesc despre Agnes. Astăzi nu este vorba despre familia mea mica. Astăzi este vorba de familia mea mare. Vorbesc despre Tatăl meu a cărui iubire am început să o înțeleg și a cărui dragoste nu are sfârșit.    Vă mai aduceți aminte cum ați început voi să vă faceți primii pași? Eu unul nu îmi aduc

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile