Sări la conținut
HO

Hoinărind printre cuvinte :)

Între 17.10.2025 și 30.10.2025, a publicat 29 articole, citite de 9.567 ori, cele mai multe scrise în categoria Personal (29 articole) .

Cele mai recente

Personal

Vis la Paris! :)

Vis la Paris - cam asta ma tot citit înainte de finala de la Roland Garros şi mai ales după. Performanţa Simonei Halep trebuie salutată, respectată şi apreciată. Nu ne întâlnim mereu cu aşa ceva. Nu avem anulal sportivi cărora să li se cânte Imnul pentru performanţe la asemenea nivel. O să reiau ce am zis în ianuarie, pe 27, pe pagina de facebook a blogului: "Mă bucur că m-am uitat la finala asta de tenis (Australian Open) şi aşa am descoperit emoţii de care uitasem. Senzaţional joc. Ce meci. Ce final! Aşa cum am zis înainte de meci - continuitatea, indiferent de rezultat, e cea care contează de mâine încolo. N-a fost victorie cu trofeu... Prin jocul de astăzi, Simona, a reuşit să-mi transmită genul ăla de emoţie pe care doar un sportiv campion poate. Şi-au fost câţiva campioni de-a lungul anilor pentru care m-am trezit dimineaţa devreme sau nopţile s-au transformat în zi doar pentru a le

Personal

Chiar, cum ar fi? :)

Ieri, pagina de Facebook a avut problemele bine cunoscute la nivel internaţional. Nu grave, doar nu reuşeam să postez nimic si la un moment dat nici opţiunea de like nu funcţiona. Am crezut iniţial că e o problemă la mine, dar timpul trecea şi începeam să mă agit... un pic. Până să caut informaţia şi să aflu că e o problemă aproape generală m-am gândit cum ar fi dacă într-o zi m-aş trezi fără acces la cont; dacă nu l-aş mai putea folosi, dacă n-aş mai putea lua legătura cu nimeni, dacă tot ce a fost în anii ăştia s-ar opri brusc, aşa, dintr-o dată? Facebook a devenit a

Personal

Nu mult înainte de a ne naşte

Sunt genul de persoană care am evitat cărţile despre războaie, lagăre de concentrare şi filmele de acelaşi gen. Nu mă împac prea bine cu ideea asta de moarte. Am citit crimă şi spionaj, dar când alţii decid pentru viaţa ta doar pentru că pot mi se pare înfiorător. Prea multă durere, prea multă suferinţă... Nu mai ştiu cum am reuşit să citesc prima carte despre Auschwitz, dar m-a impresionat atât de tare, mi-am dat seama că habar n-am istoria minimă care s-a petrecut în anii abia trecuţi. Îmi amintesc nişte poveşti din copilărie cu bunica şi războiul, când pe front, printre militari, a fost la un pas de moarte. Probabil atunci mintea mea a pus o barieră de protecţie pentru tot ce ţine de război şi cruzime. După prima carte a urmat a doua, a treia şi m-am tot trezit citind despre lagărul de la Auschwitz, impresionată tare de drama acelor oameni. De timpul pe care îl trăim noi şi de problemele pe care credem că le avem. Uităm să fim recunoscători vieţi

Personal

Emoţia fiecărei lungimi de bazin. :)

Campionatul european de înot pentru juniori s-a încheiat. Ne-am bucurat, ne-am entuziasmat, ne-am mândrit cu ai nostri, i-am susţinut. I-am urmărit în calificari ca mai apoi să trăim cu emoţie fiecare lungime de bazin a finalelor. Și am avut și motive! Și ce de-a motive. Și au câștigat, ei au câștigat. Au câștigat medalii și recunoștinţa noastră. Ne-au dat speranţa! Speranţă! Bucuria asta care îţi încarcă sufletul cumva, te scoate din amorţeala cotidiană, iar asta nu-i puţin lucru. Îl știm toţi pe David Popovici, nume care de vreun an a devenit sinonim cu înotul. Om care a devenit sinonim cu ideea de campion. Campion al bunului simţ, al modestiei, al eleganţei, al încrederii. Ascultaţi declaraţiile lui și o să înţelegeţi. Și amintiţi-vă că e totuși un copil. Am mai aflat zilele astea despre câţiva copii talentaţi ai înotului românesc cei care au plasat România pe locul trei

Personal

Crăciun cu aromă de film :)

Anul acesta perioada Crăciunului a fost un pic mai diferită, dar cu toate acestea am încercat să întru în atmosfera de sărbătoare şi să urmez tradiţia de a mă uita la filme şi a face prăjituri - n-a ieşit câte mi-am propus, nici de una, nici de alta. N-aveam în minte nici un film aşa că m-am uitat fix la ce mi s-a părut interesant ori după titlu, ori după coperta de prezentare a filmului. Nu le mai ştiu pe toate, de ordine nici nu mai vorbesc. The spirit of Christmas - film cu o poveste un pic diferită, tare drăguţ şi amuzant, ba chiar tulburător. L-aş mai vedea încă o dată ca să îl simt şi să mă bucur în totalitate de el fără scenarii prestabilite de mintea mea. A Princess of Christmas - cică e filmat şi în România, la Peleş, şi după vreo cinci minute mi-am dat seama că l-am mai văzut cândva, dar a fost o bucurie să îl revăd. Merită revăzut! O poveste frumoasă, de Crăciun, de iarnă, de iubire. A Christmas Prince - drăgu

Personal

Gânduri! :)

Pentru cuvintele și gândurile voastre vă sunt recunoscătoare. :) Vă mulțumesc pentru că sunteți aici și mai ales pentru că rămâneți. Apreciez că - deși uneori nu comunic cu voi atât de mult pe cât aș vrea - sunteți înţelegători. În ultima perioadă n-am reușit să accesez mesajele private. Vedeam că îmi scrieți, dar îmi era imposibil să le citesc. Cum n-am prieteni care să îmi rezolve probleme de genu' am tot încercat să rezolv cumva situația. Era frustrant să nu răspund la mesaje, chiar dacă uneori se mai întâmplă să fac asta cu întârziere. Dar acum nu mai depindea doar de mine așa că era enervant. Bun... Am tot încercat, am citit, m-am informat. Părea o situație doar la mine.

Cele mai citite

Personal

Primăvara e aici. :)

Când a început februarie primăvara a venit în recunoaștere, i-a plăcut pe aici, dar sora mai mare, iarna, nu prea era încântată de idee, așa că a mai scuturat de câteva ori din pletele ei și au mai căzut câțiva fulgi de nea, de fapt, mai mulți. Mulți. Și o porție generoasă de frig. Așa e februarie, îmbinare între frig și cald, primăvară și iarnă, cer de vară și cer de toamnă. Un amalgam de culori și stări. Și toate pornesc de la culorile de-afară. Stările noastre, gândurile, acțiunile... Nu cred că mi se pare doar mie că primăvara vine așa cu un soi de energie (chiar dacă e astenia pe-acolo) și chef de toate. Poate e de la verdele speranței, de la lumina și căldura soarelui, de la culori sau zumzăitul din jur. Trebuie să existe o legătură pe aici. Acum aproape e început de martie și e tot un fel de primăvară, de fapt, chiar e mai mult de atât. La meteo se spune că temperaturile sunt de final de aprilie sau început de mai, iar în jur e o atmosferă frumoasă, caldă

Personal

Dincolo de muzică! :)

Muzica printre critici, laude, păreri și opinii. Eurovision 2017. Muzica mi-e medicament, e acolo oricând, oriunde. Prefer muzica în limba română pentru simplul fapt că îi înteleg mai bine ironia fină, tachinările și jocul de cuvinte de printre versuri. Și Doamne, cât de inventivi sunt românii! Ador piesele cu mesaj și prefer întotdeuna muzica și nu zgomotul. Ascult muzică. Multă. Clar, am zona mea în care mă învârt, dar din care evadez ori de câte ori ceva mă atrage. Nu mă pricep la muzică, doar ascult ce îmi place. Promovezi din ce în ce mai rar muzica aici pe blog, mai mult în ultima perioadă pe pagina de facebook. La finala Eurovision de anul trecut m-am uitat doar că mi-a plăcut prezentatorul, anul ăsta nu m-a atras nimic. La finalul lui ianuarie, însă, curioasă fiind, am dat iama pe youtube să caut melodiile care urmau să între în concurs. N-avem habar

Personal

Fata din tren între carte și film :)

Zilele astea am ajuns la capitolul `filme` deși prefer serialele, dar erau câteva pe care voiam de ceva vreme să le văd. Am aflat la un moment dat de existența filmului `Fata din tren` și cum cu ceva timp în urmă citisem cartea mi s-a părut o idee numai bună de a lăsa imaginația mea să întâlnească partea ecranizată. Am cumpărat cartea cum cumpăr cărți de obicei, fără recomandare, fără a ști de topuri doar sub impulsul. Aveam senzația că va fi genul de carte de citit seara înainte de a adormi, ceva simplu pentru somn liniștit. Ce e drept n-a fost deloc așa, dar cu toate astea am continuat să citesc noaptea când fiecare sunte străin transforma atmosfera într-una și mai încordată și facea ca misterul să sporească. M-am încurcat de vreo câteva ori printre `rânduri` și parcă am fost tentată să amân citirea ei, dar bine că n-am făcut-o. Cât de tare mi-a plăcut nici acum nu

Personal

Dă mai departe :)

Ieri a fost duminica aia fără prea mult chef și energie. Într-un fel duminică în pijamale, relaxantă; mi-am terminat cartea pe care o aveam începută și deja voiam să citesc câteva pagini dintr-una nouă. Aveam pe link, în așteptare, filmul Dă mai departe, la recomandarea Bookcaffe. Mi-am propus să văd filmul și apoi să încep cartea... Fără popcorn, dar cu multă ciocolată, cam așa am început să văd filmul și între timp am avut nevoie de șervețele (se știe că eu și la comedii am nevoie de așa ceva!). Că tot a început de curând școala, cred că e un film din care profesorii ar avea ce învăța. Important e să inspiri, să transmiți ceva elevului din fața ta, să îl provoci să se descopere pe el și să rândul său să inspire pe ceilalți. Asta e ideea din film, î

Personal

Continuăm :)

Uneori e greu să scrii lucrurile despre care ai vrea să vorbeşti! E greu, pur şi simplu, e greu! Nu că ar fi probleme grave, din contra sunt emoţii pe care nu poţi să le pui în cuvinte scrise şi sunt poveşti pe care nu ştii să le desenezi cu litere. Sunt doar gânduri hoinare, bucăţi din suflet, frânturi din amintiri sau fragmente de viitor semiplanificat! Alegem să ne înconjurăm cu optimism, căutăm culori peste tot în jur şi sperăm că va fi bine! Undeva într-un colţ de sufle e frig şi trist! E panică, e întuneric, sunt întrebări care nu au răspuns şi avem răspunsuri dar nu ştim care e întrebarea! E ca un joc! E amalgam de sări, de emoţii, de sentimente... Ne uităm în jur şi ştim că suntem binecuvântaţi! Încă putem spera; avem un colţ de cer spre care nu întoarcem ori de câte ori simţim nevoia, avem râsul oamneilor care ne fac fericiţi, avem privirea plină de optimism a celui de alături; prin drumul nostru întâlnim prietenul ăla căruia încercăm să-i întindem umărul şi să-i ş

Personal

Nu mult înainte de a ne naşte

Sunt genul de persoană care am evitat cărţile despre războaie, lagăre de concentrare şi filmele de acelaşi gen. Nu mă împac prea bine cu ideea asta de moarte. Am citit crimă şi spionaj, dar când alţii decid pentru viaţa ta doar pentru că pot mi se pare înfiorător. Prea multă durere, prea multă suferinţă... Nu mai ştiu cum am reuşit să citesc prima carte despre Auschwitz, dar m-a impresionat atât de tare, mi-am dat seama că habar n-am istoria minimă care s-a petrecut în anii abia trecuţi. Îmi amintesc nişte poveşti din copilărie cu bunica şi războiul, când pe front, printre militari, a fost la un pas de moarte. Probabil atunci mintea mea a pus o barieră de protecţie pentru tot ce ţine de război şi cruzime. După prima carte a urmat a doua, a treia şi m-am tot trezit citind despre lagărul de la Auschwitz, impresionată tare de drama acelor oameni. De timpul pe care îl trăim noi şi de problemele pe care credem că le avem. Uităm să fim recunoscători vieţi