Iulica

Articole postate de Iulica

  • Împreună putem face mai mult... 242

    Trebuie să dăruiesc mulțumirile și bucuria sinceră primită de la acești copii, împreună cu urările de bine unor oameni minunați, fără de care nu aș fi reușit. Am făcut recent un apel pe pagina de Facebook pentru prietenii care vor și pot să ajute niște copii din familii numeroase. Era vorba despre cinci copii din clasa a șasea, dintr-un sat din nordul R. Moldova, unde mama este dirigintă.Inițial am vrut să-i ajut doar eu, dar după ce am colectat tot ce aș fi putut dărui, mi-am dat seama că nu era suficient decât pentru unu, maxim doi copii. Am fost surprinsă când am primit mai multe răspunsuri la apelul pentru ajutor. Nu am fost insistentă, dar s-a dovedit că sunt mulți oameni

    Citește mai departe

  • Gustul copilăriei din bobițele roz... 236

    De fiecare dată când merg acasă, la părinți, sunt copleșită de amintiri. Și-aș vrea atunci să stea timpul în loc. Încerc un sentiment ca și atunci când eram copil - atât de plăcut și confortabil, când simți apropierea și grija părinților.Și parcă doare ceva în suflet, atunci când bunica te întreabă ce să-ți mai dea, ea, care nu mai are puterile de altă dată. Cu o pensie mică și cu o nevoie de medicamente tot mai mare, ea vrea să-ți ofere ceva, din puținul pe care-l are, dar care însemnă atât de mult.Mi-a adus o farfurie cu poamă, de aia roz, bunica își amintise ce fel de struguri îmi plăceau cel mai mult. Și am mâncat mulți, am mâncat cu poftă, în timp ce discutam cu mama câte-n lun

    Citește mai departe

  • Vacanța în Bulgaria și frumosul oraș vechi Nessebar 248

    Am revenit recent din vacanța petrecută în Bulgaria. Soarele a fost blând, apa caldă și litoralul frumos. Hotelurile impunătoare mi-au furat privirile, dar nu m-au cucerit, poate și din cauza că nu-mi plac locurile aglomerate. În schimb, ne-am plimbat de două ori prin vechiul oraș Nessebar. O așezare istorică foarte veche, devenită patrimoniu UNESCO, încântă și acum privirile vizitatorilor, oferind de toate pentru fiecare, începând cu ruinele frumoaselor cetăți și biserici, hoteluri și restaurante drăguțe, magazine cu cosmetice din ulei de trandafir, suveniruri, bijuterii până și blănuri. Nu m-am lămurit cu prezența și necesitatea blănurilor în magazinele de la plajă, dar să presupunem că asta cer

    Citește mai departe

  • Privighetoarea și doinele noastre... 229

    Sâmbătă, mă trezesc dimineața devreme să citesc în liniște. Îmi fac o cană de ceai și deschid geamul. Afară cântă frumos păsările. Nu se aude încă nimeni, sper că vecinii mai dorm. Acuși începe curățenia de sâmbătă, gălăgia reparațiilor de la vecini, copii, căței, mașini, muzică. Ce plăcută e liniștea, cerul senin și mirosul de proaspăt după ploaia de seară. Ascult cântecul păsărilor, una e chiar talentată, am încercat să o găsesc prin frunzișuri, am observat-o câteva secunde. Era mică, de culoare brună pestriță sau puțin roșiatică. Să fie privighetoare sau ciocârlie? Îmi pare rău că nu știu sigur, îmi amintesc de bunicul care știa păsările. Știu că ciocârlia zboară sus de tot și cântă în

    Citește mai departe

  • Îți mulțumesc pentru cine am devenit!... 240

    Relația mea cu mama a fost de cele mai multe ori complicată. Ea e o fire impulsivă, directă și adesea acidă, eu liniștită, răbdătoare, încăpățânată, introvertită și vulnerabilă.Cred că de mică am avut parte de multă educație. În primul rând am crescut nu doar cu părinții, dar și cu bunici. Ei au avut doar băieți, iar eu, fiind singura nepoată primeam toată afecțiunea lor și tot ce aveau mai bun, din puținul pe care-l aveau.Am învățat să citesc singură, destul de devreme și am citit mult. Cred că anume cititul a suplinit educația celor patru părinți. O carte de nuvele și povestiri scrisă de Iulia Hasdeu, m-a marcat foarte mult. Poveșt

    Citește mai departe

  • Generozitatea celui care nu te judecă... 237

    Un om care mătura strada lângă o mănăstire, întreabă o fată dintr-un grup de turiști care trece pe lângă el, dacă i-au plăcut locurile și cele văzute aici. Fără să întoarcă capul spre el, a venit un răspuns scurt, sec ”Noi nu suntem din alte țări, suntem de-aici” adică nu din localitatea de lângă mănăstire, dar din aceiași țară. Și de ce ai crede că e josnic să-i surâzi sau cel puțin să-l privești pe cel cu mătura în mână? Oare dacă punea aceeași întrebare un ministru, primea același răspuns sau o maimuțăreală plină de vanitate? Cel puțin primul din acești doi a primit sinceritatea urâtă, așa cum e ea deseori. Mulți clasif

    Citește mai departe

  • Orheiul Vechi - locul unde cerul și pământul se îmbrățișează 239

    Într-o discuție recentă îmi exprimam regretul pentru înstrăinarea de locul de baștină. Deși locuiesc la Iași, vin în Moldova destul de des, dar totul se rezumă de cele mai multe ori, la vizitele scurte pe la rude și părinți. Când eram la școală, mergeam destul de des prin excursii, dar multe locuri frumoase, demne de a fi vizitate rămâneau o necunoscută despre care nu puteam spune decât că ”am auzit despre”, sau ”am citit”. Și uneori realizezi cu părere de rău că te îndreptai curios spre frumosul de departe, pe când cel de aproape, rămânea un gol, un necunoscut. Pentru că nu poți iubi ceva ce nu ai văzut, nu ai știut, nu ai simțit... și Basarabia merită iubită. Unele locuri nu sunt doa

    Citește mai departe

  • Oamenii sunt buni... 258

    Știu că mă credeți naivă, nici n-aveți cum să mă credeți altfel dacă de fiecare dată am arătat doar partea frumosă a lucrurilor, doar razele de soare, speranța, încrederea în oameni și gândurile bune. N-am ascuns nimic, doar că atunci când veam o problemă, preferam să tac decât să vă stric zilele însorite. Așa că am ținut pentru mine tot ce putea să vă aducă tristețe. Și ca să nu fiu identificată cu naivitatea, vă zic sincer că am și eu frică, neîncredere, coșmaruri, amintiri care încerc să le uit. Eu în general eram o persoană morocănoasă, zic eram, acum sunt, dar ceva mai rar :)De multe ori când mergeam pe stradă preferam să mă uit la co

    Citește mai departe

  • Tura de noapte... 244

    După ce ieri am umblat toată ziua somnorosă și nu am făcut mare lucru, seara m-am apucat să fac biscuiți, și am copt o groază, până pe la 11 noptea. Apoi film... timp în care am croșetat că azi dimineță aveam comenzi. La 1 somn, doar că... abia atunci mi s-a trezit mie conștiința că a doua zi am de trimis comenzi și nu sunt gata, deci pus ceasul să sune la 6 dimineața. Ei...  dar conștiinșa trezită nu te lasă să dormi, așa că până la 3 am tot încercat să număr oițele dar în zadar, dacă lucram, erau făcute toate deja. Așa că mă trezesc eu, caut ghemele de pe noptieră, croșeta, le iau încet, închid ușa după mine și simt că am prins în ușă o ață, trag de ea, crezând că a rămas capătul

    Citește mai departe

  • România e țara nostră!... 234

    Azi, de 1 decembrie, mi-am amintit cu drag de primul om care mi-a vorbit despre România, străbunicul meu. Eu sunt din R. Moldova și de câțiva ani locuiesc la Iași, un oraș foarte frumos despre care voi povesti multe, dar altă dată. Cum sunt aici de cațiva ani buni, privată de rusisme zilnice am și uitat vechea durere a neamului meu, cu binele ne obișnuim repede. Străbunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, era un om simplu, slab și firav la trup , dar cu o voință de fier, cu spirit de împotrivire și cu o sete uriașă de dreptate. Toate acestea, mai mult l-au încurcat în viață, dar a avut demnitate și minte lucidă până la final.Nouă, strănepoților, ne zicea adesea ”România e țara noastră”, că ”acolo

    Citește mai departe

  • Blesteme, îngeri și puterea cuvintelor... 234

    Știu o poveste despre îngeri și puterea cuvintelor pe care am povestit-o foarte rar. Am căutat-o pe internet să găsesc autorul, sursa, dar nu am gasit nimic despre asta. Eu am auzit-o de la un preot, eram încă mică și poate unele detalii din povestirea lui au căpătat o altă întorsătură în memoria mea de-a lungul anilor. Astfel încât, dacă voi greși cu ceva, îmi cer iertare, eu doar o povestesc mai departe pentru că nu e o poveste pentru copii și se merită a fi spusă. Un râu mare, ce curge lin și o barcă mică cu doi omeni se îndreaptă încet spre niște locuri frumoase, dar lipsite de orice așezare umană. Vâslașul e un om ceva mai vârsnic și pare să cunoască împrejurările, iar celălalt, e un tânăr de

    Citește mai departe

  • Ai grijă de tine!... 250

    Sunt momente în care îți dai seama că ești fericit pentru simplul fapt că trăiești, ești enorm de fericit pentru că ai familie, sau doar pentru că vezi, auzi, mergi, simți și nu te doare nimic...Realizezi cât ești de fericit, atunci când ți se deschide o ușă și vezi un om care suferă cu toate că e bun și nu merită o viață plină de suferințe, dar îi găsești pe acești oameni fericiți și te întrebi de unde atâta putere? cum pot fi cei suferinzi mai fericiți decât cei care au de toate?Într-o zi m-a rugat cineva să-i dau niște scheme pentru croșetat. Adesea explic celor care-mi cer scheme că internetul e plin de așa ceva și nu trebuie decât să facă o căutare

    Citește mai departe

  • Cea mai bună prietenă... 242

    Păstrez în amintire o experiență de viață care m-a marcat la vârsta de 7 ani și pe care nu cred că am mai povestit-o vreodată. Deși inițial aș fi vrut să scriu o poveste foarte frumoasă pe care obișnuim să o spun colegilor din facultate, gândurile mele din această dimineață se concentrau tot mai mult asupra unei îndepărtate amintiri. Sunt unele povești adevărte care la un moment dat te macină pe dinăuntru și vor să fie povestite. Deși e o poveste tristă, nu am nici cea mai mică intenție să întristez pe cineva, deși, trebuie să recunoaștem că tristețea și pierderea fac parte mai mult sau mai puțin din viața noastră, încât, cea mai bună metodă de a rezista, este resemna

    Citește mai departe

  • Atunci când viața capătă sens...... 240

    Credem cu toată ființa noastră în fericire. Ne-o dorim în fiecare zi prin lucruri scumpe sau simple, prin oamenii pe care îi vrem alături de noi, prin visele împlinite. Adesea dorințele noastre se împlinesc, dar ochii tradează mereu tristețe chiar și pe chipul celor mai împliniți oameni, sau a celor mai fericite mame, sau a celor mai frumoase femei. Această tristețe pe care dacă începi să o cauți, o găsești peste tot, vine din frică. Anume frica noastră cea de toate zilele de a nu pierde ceea ce avem ne aduce tristețe chiar dacă se pare că ar fi loc numai de bucurie. Cand am învățat să fim triști? Copii nu împărtășesc sentimente de frică în momen

    Citește mai departe

  • Fericirea are chipul tău... 235

    Scopurile noastre în viață se concentreză spre atingerea fericirii, fie că aceastea înseamnă bani, case, mașini, carieră, aprecierea și respectul comunității, a familiei sau, dacă e să amintim scopuri nobile, atunci pentru unii fericirea înseamnă să ajuți, să dăruiești, să creezi, să faci acel ”ceva”, fie acesta un lucru sau un ecou care să schimbe și să ajute umanitatea, e ca un fel de ”lucruri vs acțiuni”. Cu toții avem scopuri sau măcar vise și dorințe, acestea sunt ca pilonii pe care se sprijină greutatea vieții noastre. Sensul acestei vieți duce spre scânteia de lumina din capătul tunelului, fie acolo măcar și mașina luxoasă pe care ai visat-o într-o noapte.Să

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile