Gican Claudia

Articole postate de Gican Claudia

  • [Drumeții cu copii] Malbun, magia iernii e când se risipește ceața 10

    Probabil una dintre cele mai faine drumeții de familie ale acestei ierni. Însoțiți de prietenii noștri și de speranța că putem urca până deasupra plafonului alburiu, forestierul acoperit tot mai mult cu zăpadă ne-a purtat până în golul alpin. Ca un făcut, soarele s-a arătat la momentul oportun și am găsit locul perfect pentru o lungă pauză de masă, joacă cu bulgări și admirat crestele destul de impresionante. A fost genul de tură după care Miruna n-a mai contenit cu exclamațiile, că i-a plăcut tare mult pe munte :) Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul [Drumeții cu copii] Malbun, magia iernii e când se risipește ceața.

    Citește mai departe

  • [Jurnal în mișcare 02’23] Chiar și când alergi mereu există noi începuturi 5

    O avea februarie zile puține, dar dacă te-apuci de alergat după un plan și nu după chef, se înmulțesc. Fug de când mă știu, pe la 33 am început să și alerg, dar ca să mă încumet la un program serios mi-au mai trebuit încă zece ani și o conjunctură la care au contribuit timpul mult și motivația puțină. Despre cum am ajuns să alerg mai mult ca niciodată și cui datorez schimbarea, detaliez în jurnal. Februarie a fost și luna în care, în lipsa gerurilor, pe Valea Rinului ghioceii au împânzit grădinile, fulguiți timid doar de câteva ori. Și chiar dacă n-a fost o iarnă geroasă, asta nu înseamnă că nu am dârdâit puțin la parada de Fasnacht de pe urma căreia am făcut și pentru voi un colaj video. De-altfel, am pregătit și o generoasă secțiune de povești foto cu ce se mai vede prin Altstätten. Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul [Jurnal în mișca

    Citește mai departe

  • Gânduri de pe orbită... 14

    Mi s-a spus de multe ori ce grup fain sunteți, aș vrea să am cu cine merge pe munte, vă invidiez și multe altele de către cititori ai jurnalelor de munte, unde prietenii - Pinguinii, se aliniau câte cinci, șapte, zece, cincisprezece într-o poză. Acum e rândul meu de-a fi în această postură de a privi cu jind la amintirile îndepărtate sau la grupurile altor prieteni. Propriile sfaturi de pe vremuri nu sunt bune de nimic în fața unei realități ce nu-mi cade bine: de una singură nu am tragere, idei, chef. Bâjbâi, amân, lupt zic eu, dar laș, de pe canapea. Dincolo însă de dorul de prieteni, de apartenența la un grup, la o comunitate, de vorbitul liber fără bariere, de alintul mediului cunoscut, de melancolia trecutului, stau pitite lucruri mult mai profunde. Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul Gânduri de pe orbită.

    Citește mai departe

  • [Jurnal în mișcare 01/23] Normalitatea e fără câini liberi pe câmp 17

    Nu mi s-au întâmplat prea multe în prima lună a lui 2023, dar moartea Anei m-a șocat și, după atâtea zile, încă sunt afectată. Indiferent de taberele care s-au format, pe mine mă dezamăgește profund lipsa de reacție a celor din bula celor care merg pe munte și a celor care aleargă. Ei știu prea bine situația, că sunt câini absolut peste tot, haite adesea, că nu e sigur să mergi singur mai pe nicăieri. Pentru că sunt câțiva „viteji” care imediat sar să te facă cu ou și cu oțet dacă-ți recunoști teama de câini, oamenii preferă să tacă. O tăcere ca o tragedie continuă. Eu alerg aici pe câmpuri, pe dealuri și, dacă aud o mișcare undeva, nu mai tresar de frică, ci de curiozitate: poate e o căprioară. Știți că nu mă omor după Elveția, dar faptul că nu au câini liberi e un plus. Normalitatea e ca omul să alerge pe oriunde poftește fără să fie alergat de „cei mai buni prieteni”... ai cuiva, ai nimănui sau poate ai românilor needucați cu ură de semeni și cu nesimțire crasă. Cu menta

    Citește mai departe

  • Prin Alpstein #înAlergare. Puțin despre Alpii din cantonul St. Gallen 15

    Primele ninsori au căzut în Alpstein încă de prin octombrie-noiembrie, dar nu s-a putut spune că a venit iarna. Zăpada puțină s-a topit în numeroase rânduri și doar vârfurile au rămas albite. Zilele primăvăratice de la final de decembrie și început de ianuarie au fost de-a dreptul o invitație să ne mutăm alergarea de weekend acolo. Și uite așa am ajuns într-un fel de cătun aflat în inima masivului, Meglisalp, doar că în acești munți ca și în alții, de-o înălțime maximă cât Bucegii, iarna nu-i deloc ca vara. Nici măcar „aproape” iarna de care am avut noi parte. Cum e puțin probabil să folosească cuiva acest articol ca să ajungă prin Alpstein, n-o să descriu prea mult traseul, dar o să încerc să surprind cum e în general muntele de aici. Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul Prin Alpstein #înAlergare. Puțin despre Alpii din cantonul St.

    Citește mai departe

  • Și copiii spun povești de noapte bună... 56

    Prima postare a lui 2023 e una total neașteptată și pentru mine. Vă invit la o altfel de poveste decât v-am obișnuit, una în versuri, și în care realitatea și fantezia s-au inspirat una pe alta. N-aș putea să vă spun dacă s-a întâmplat deja sau dacă, tocmai pentru că am scris-o, va urma să se întâmple. (șoptesc: n-am un jurnal sub pat, dar am un copil cu vorba... lungă) Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul Și copiii spun povești de noapte bună.

    Citește mai departe

  • 2022 sub lupă: doar cele bune să se-adune... 39

    Venii și vremea pragului dintre ani, între două zile identice, ca și cum ai trece dintr-o cameră într-alta. Totuși, firea omului cere resetare, companie, petrecere, speranță, luminițe aruncate-n cer, îmbrățișări și introspecție. Eu una mi-aș dori să pun degetul pe ce a mers bine și ce n-a mers în 2022, să îmi pun speranțe în planurile încă nefăcute ale lui 2023, dar blogul nu e vreun loc magic unde mintea să mi se deblocheze instant și să aflu răspunsurile ce teoretic se află în mine, dar practic... sunt plecate cu sorcova. Apropo de sorcovă, vă urez un An Nou în care să știți ce vă doriți, să aveți cu cine vă încuraja la greu și cu cine împărtăși bucuriile, dar mai ales, să vă aveți bine cu voi înșivă! Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul 2022 sub lupă: doar cele bune să se-adune.

    Citește mai departe

  • Un an de Elveția... 27

    Pe 18 decembrie 2021 am ajuns în Altstätten, un orășel elvețian de 12.000 locuitori de pe Valea Rinului, aproape de Austria și Germania. Azi s-a făcut anul, un an care a trecut repede cu zile ce au trecut greu. Nu simt că am evoluat semnificativ la vreun capitol, dar în realitate lucrurile s-au mișcat, câte puțin din fiecare. Greu de măsurat și greu de spus în ce direcție. Cert e că mă simt mai maturizată de această experiență pe care nu mi-o planificasem și nici dorisem, dar iată că s-a întâmplat. Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul Un an de Elveția.

    Citește mai departe

  • Experiment „ia mâinile de pe facebook”: telepatia nu există, algoritmul suntem noi 29

    De minim o săptămână stau departe de facebook. În cazul meu, „departe” înseamnă să intru doar de pe laptop și să mă abțin de la a interacționa: să nu postez, să nu dau like, să nu comentez. Cel mai mult timp mi-l petreceam pe telefon, era un fel de alternativă la lipsa de chef de orice, un Alt + Tab la ce (nu) se întâmpla în jur. Am șters aplicația și, în lipsa ei, mi-am instalat altele, deocamdată mai utile. Mi-a fost și încă îmi este greu, dar experimentul va continua pentru că încep să întrevăd și concluzii. Prima este că rețeaua socială, fb-ul sau oricare alta, nu funcționează pe bază de telepatie, doar avem impresia că ne vedem, că știm unii de alții. Nici că ne-am fi așteptat la altceva, dar ne-am obișnuit să dăm vina pe Marele Algoritm pentru ceea ce noi nu facem: nu comunicăm. Acesta este un prim fragment, citește întreg articolul Expe

    Citește mai departe

  • Regitzer Spitz, o drumeție pe o stâncărie văzută adesea de pe autostradă 34

    N-ai cum să nu remarci tăietura peretelui Fläscherberg când treci pe autostrada de pe Valea Rinului, deși pe hartă boțul de stâncă e o nimica toată, mai ales că face parte dintr-o grupă a Alpilor cu vârfuri de aproape 3000m. Dar când iarna e instalată pe creste, prognoza nehotărâtă, musafirul dornic de munte, dar echipamentul nu e potrivit pentru condiții alpine, un asemenea loc e foarte bun pentru tropăit. Nu e o tură spectaculoasă, mai degrabă una de cunoaștere a ce se mai găsește prin Elveția, însă are postare separată fiind printre puținele alături de Andrei și fără Miruna, rămasă acasă cu bunica. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Regitzer Spitz, o drumeție pe o stâncărie văzută adesea de pe autostradă.

    Citește mai departe

  • [Jurnal în mișcare] Noiembrie 2022. Caumasee și alte locuri frumoase 65

    Un noiembrie în care copacii din Altstättten s-au colorat în sfârșit a toamnă, abia spre final atingându-se apogeul, lucru destul de nefiresc. Un noiembrie cu câteva plimbări și drumeții în familie, nu foarte lungi, doar cât să mai extind puțin cunoașterea peisajului elvețian. Cu primele zăpezi ce se arată tot mai aproape pe culmile din jur. Și acolo vreau să rămână zăpada, căci nu sunt pregătită de iarnă nici psihic și nici fizic, deja îmi e frig tot timpul. Brrr! Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul [Jurnal în mișcare] Noiembrie 2022. Caumasee și alte locuri frumoase.

    Citește mai departe

  • Când parcă le-ai scris pe toate... 67

    Zilele acestea am tot avut impulsul să scriu pe blog, dar am renunțat de fiecare dată cu sentimentul că am mai scris asta cândva. Nu mai știu unde, în care postare, cu ce cuvinte, dar cu siguranță mă repet în stări și-n cuvinte, chiar dacă timpul și locul sunt atât de diferite. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Când parcă le-ai scris pe toate.

    Citește mai departe

  • [Drumeții cu copii] Lacurile Suretta... 63

    În familie, drumețiile cu un copil de cinci-șase nu sunt lucru ușor, mai ales când compania e asigurată doar de adulți iar întrebările de ce? sunt adesea justificate. Adevărul e că noi părinții ne dorim să mergem pe munte, iar pentru copii e benefic din multe puncte de vedere chiar dacă ei se opun uneori și e ok că o fac, în definitiv își exprimă sentimentele care nu trebuie să ne satisfacă orgoliul. În ultima vreme, Miruna spune de-acasă că ea nu vrea să meargă pe munte, dar în timpul sau după drumeție exclamă „mulțumesc mami și tati că m-ați adus aici!”. Cam așa funcționează relația cu muntele la vârsta aceasta :) Dar uite că s-a întâmplat o drumeție perfectă în familie, datorată potecii predominant stâncoasă, continuu interactivă, traversată de numeroase pâraie, ce i-a menținut interesul Mirunei mai mult decât mi-aș fi putut imagin

    Citește mai departe

  • Făgăraș, drumeția anului: noapte la Cațaveiu, prânz pe Dara, baie de soare și spectacol de nori 70

    Vârful Dara era pe lista marilor restanțe în ce privește drumețiile mele în Carpați. Nu am fost niciodată adepta ajunsului pe toate vârfurile de peste 2500m, dar sunt câteva piscuri unde vreau să calc în această viață, printre care Lespezi și Parângul Mare de exemplu, însă nu vreau doar să urc acolo sus, aș putea-o face în alergare, nu?, ci alături de oameni dragi și, mai ales, pe îndelete. Drumeția la Dara era de câțiva ani în planul comun cu Mike și a rămas cumva marele regret al vacanței din vară, amânând pentru încă un an. Cine se gândea că va exista și o vacanță de toamnă, că prima zăpadă se va topi suficient, că după maratonul din Piatra Craiului vor urma două zile pe creste făgărășene??! Eu una sigur nu, dar pe măsură ce s-au pornit lucrurile, toate s-au aranjat din mers cu ajutorul prietenei mele. Bonus, am avut foc, răsărit gene

    Citește mai departe

  • [Jurnal în mișcare] Octombrie 2022... 94

    Octombrie se dovedește a fi fost o lună tare leneșă, lipsită de motivație, dar care a avut un început tare frumos în prima parte a vacanței acasă cu maratonul din Piatra Craiului și o super drumeție în Făgăraș. Apoi m-am pricopsit cu răceală și sinuzită (sau invers), dar tot m-am bucurat de niște zile frumoase la Tehomir, la ai mei, de revederea cu familia extinsă (de hramul satului, Vinerea Mare). Întoarsă în Elveția mai mult am bolit și am acceptat că poate e timpul odihnei, astfel că puținele alergări au fost doar pe bază de chef și dor de timpul meu cu mine în natură, cu ceva frică de reactivarea sinusului maxilar și cu o puternică senzație de răceală pe fundal. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile