Articole postate de Gican Claudia

  • Alvier, o drumeție pe sufletul Mirunei... 17

    Pasiunea pentru munte poate începe cu o drumeție plină de bucurie, dar musai și cu un pic de ciudă. Ciudă că n-ai ajuns până pe vârf, ciudă că s-a terminat prea repede ziua, ciudă că n-ai avut tovarășii potriviți, ciudă că ai fi putut mai mult și mai departe, că mai ai de așteptat până data viitoare și, ohoo, câte vrei să faci data viitoare! Pasiunea pentru munte începe nu când vor părinții, nu când vrea partenerul de viață, nu când ești sfătuit să mergi pe munte ca să te dregi după o despărțire sau o boală, nu când te duci după alții din lipsă de altceva, ci atunci când ai o conexiune a ta cu muntele. Asta îmi explica Miruna după ultima noastră tură pe munte, că ea s-a conectat cumva la munte, că de-acolo îi vine energia. Și pot confirma că nu s-a oprit din țopăit și din vorbit nici la câteva ore după „cea mai frumoasă zi” :)

    Citește mai departe
  • [Jurnal în mișcare 06’24] Printre ploi... 17

    Iunie s-a strecurat printre ploi amânând continuu venirea... verii. A plouat până a ajuns Elveția la știri cu viiturile. A plouat de mi s-au umplut roșiile pe balcon de frunze, nu de flori. A plouat de parcă nu mai pot pleca undeva fără umbrelă sau geaca de ploaie. A plouat de mi s-a făcut dor de soare și căldură, încercând să nu irosesc zilele cu raze chiar și obosită fiind. Iunie a fost și despre a doua lună de serviciu, cu deja mai puține zile de navetă, despre un concurs reușit în contextul alergărilor constante. Totuși, mai puțin munte, asta și din cauza ploilor cu fulgere, vremea îmbiind la învârteli pe lângă casă, nu la altitudine.

    Citește mai departe
  • Engiadina Scuol Trail 2024, semi-ul Enziana... 20

    Îmi doream de ceva vreme să ajung pe Valea Engadina (cantonul Graubünden), iar un concurs de alergare a fost mai mereu prilej de mobilizare cu toată familia, adesea și cu prietenii, ceea ce am reușit și acum. În acest an nu mi-am propus curse „mărețe”, dar să-mi mențin totuși motivația și forma cu ajutorul lor, să ajung în zone noi, toate astea alegând pe măsura antrenamentului, iar nu a dorințelor impulsive. Și chiar eram pregătită pentru un 22km montan, însă nu și pentru o Claudie ce a dat totul, nu ca la ultimul vertical, drumul spre podium fiind presărat cu extaz, tras la deal, tras la vale, zâmbete și crampe. Și chiar dacă am adăugat încă un loc patru în „palmares”, o cursă bună e o cursă bună și sunt tare mulțumită că am strecurat tricolorul în seria elvețiană, după două sportive și o localnică.

    Citește mai departe
  • [Jurnal în mișcare 05’24] Și la muncă și pe munte 32

    A trecut prima lună și eu tot mai am nevoie de timp să asimilez schimbarea, cu toate că sunt un pește revenit în apă. Nu credeam că o să mai am energie pentru altceva după orele lungi pe trenuri, atâtea lucruri noi și comunicarea într-o limbă unde nu e destul să știi cuvintele - înțelesul cu totul se lasă așteptat. Weekend de weekend mi-am luat și porția de munte, de alergare, de natură, am bifat și primul concurs, astfel că pun creionul jos cu satisfacție: notițe pe birou, notițe pe blog - am scris despre fiecare câte ceva. Cu alte cuvinte, am reușit „să le fac pe toate”; să zicem că m-am (mai) regăsit.

    Citește mai departe
  • Gonzen, un pisc la Valea Rinului... 62

    Am observat acest vârf încă de la primele drumuri pe Valea Rinului pentru că, fie iarnă sau vară, zici că stă cu nasul pe sus în colțul văii, ajutat și de peretele de stâncă cu care grupa Churfirsten (Werdenberg) se termină brusc. În familie, a fost weekend-ul Gonzen pentru că sâmbătă l-a urcat Andrei, iar duminică eu, motivată și de poze, dar și de concursul vertical ce se apropie și pentru care am ales să mă pregătesc cu ture pe sufletul meu, adică pe munte.

    Citește mai departe
  • O primă incursiune în Lauterbrunnen și Grindelwald 28

    Nu e un secret, și blogul stă mărturie, că n-am bifat prea multe locuri celebre din Elveția deși locuiesc aici de doi ani. Că e plină țara asta de Alpii cei spectaculoși, de vârfuri emblematice, de locuri turistice, că infrastructura te duce aproape de orice, inclusiv de cer, nici asta nu e un secret. Sunt foarte multe de descoperit, greu de spus în ce direcție s-o apuci mai întâi, iar în mini vacanța de Înălțare (joi - duminică) am ajuns în zona Interlaken din cantonul Berna, pe la poale de Eiger și Jungfrau. Ca de obicei, ne-am îndreptat spre munte și am avut o singură pretenție: să ne bucurăm de zonă și să ne facem o idee pentru a ușura planurile viitoare.

    Citește mai departe
  • Așteptarea cea lungă: din nou la birou... 35

    15 ani, o lună și 23 de zile au trecut de la ultima primă zi la birou. Sentimentul s-a repetat doar că într-o altă țară, cu colegi vorbitori de altă limbă, dar într-o firmă destul de asemănătoare, cu atmosfera aceea necorporatistă ce consider eu, de-altfel, că mi se și potrivește.

    Citește mai departe
  • [Jurnal în mișcare 04’24] Aprilie are cele mai frumoase întoarceri acasă 40

    Poate pentru că decolăm dintr-o primăvară și aterizăm în alta. După două ore de zbor se schimbă cerul, țara, poveștile din jur, polenul. În doar două săptămâni intense emoțional, mai mereu pe drumuri, dar atât de pline de zâmbete și îmbrățișări, se întâmplă încă una din așteptatele întoarceri acasă. Prima a anului, cea mai plină de dor, cea mai frumoasă.

    Citește mai departe
  • O noapte pe munte: de la firul ierbii pân’ la răsărit 43

    O noapte pe munte la cort este mai mult decât o aventură spontană, un bivuac între prietene, este o apropiere de natură, în care de la apus până la răsărit asculți muntele mai mult decât îl vezi. Iar când soarele își trimite razele peste creste, păduri, pajiști, te simți ca un spectator care a urcat pe scenă...

    Citește mai departe
  • [Jurnal în mișcare 03’24] Mărțișorul... 40

    Martie a început prea intens și s-a terminat prea molcom. Dar așa sunt primăverile, capricioase. Ele au toane, iar oamenii așteptări și astenii. Câteva zile am purtat mărțișor. Poate el mi-a adus noroc, schimbarea mult așteptată, sau poate chiar există echilibru în univers. În ceva trebuie să cred și eu.

    Citește mai departe
  • O fugă de iarnă la lacurile din Alpstein... 49

    Salut! Aceasta este o postare de pe blogul meet the sun Drept Mărțișor, mi-am împletit un șnur din drumeție și alergare, combinația mea favorită de umblat pe munte când sunt singură. Sau aproape singură. Motivația a pornit de la dorința de a vedea lacurile din Alpstein iarna, Sämtisersee și Fählensee, două din cele trei, pornind de la o simplă curiozitate, or fi înghețate sau nu, pe un traseu care știam că poate ocoli zonele de risc, pe munți fiind încă zăpadă destul de haotic distribuită. A ieșit nesperat de bine, mai ales că între timp a nins și povestea s-a prescris. Citește mai departe întreg articolul O fugă de iarnă la lacurile din Alpstein.

    Citește mai departe
  • [Jurnal în mișcare 02’24] o zi în plus... 47

    Salut! Aceasta este o postare de pe blogul meet the sun Noroc cu jurnalul lunar că pot să dau un ochi pe februarie de anul trecut sau pe cel de acum doi ani și asta ajută la o înțelegere mai realistă a prezentului. Acest prezent în care mă întreb de ce nu am făcut mai devreme unele lucruri dar, mai ales, oare ce nu fac încă, nu încep, nu îndrăznesc. Apoi îmi amintesc, tot cu ajutorul jurnalelor, de cum sufletul greu, ca de plumb, a sedimentat în mine un hopa-mitică care mă ține forțat locului. E drept, în picioare mai mereu, oricât m-aș arunca la pământ. Cert e că sunt niște schimbări și pe tarlaua mea. Ce-mi lipsește s-a cronicizat și e ca-n alergare: cu o durere veche poți termina și un ultramaraton, cu una neașteptată nu iei nici startul. Citește mai departe întreg articolul [Jurnal în mișcare 02’24] o zi în plus.

    Citește mai departe
  • [Jurnal în mișcare 01’24] alergarea lunecă, dar schiul nu aleargă 57

    Salut! Aceasta este o postare de pe blogul meet the sun Anul a început bine, dar ianuarie e o lună așa de lungă încât indispoziția a dat din coate făcându-și loc și stricând un ritm ce speram să țină cât mai mult. Strategic, am luat câteva decizii când am fost „pe val”, sau am încercat să iau cât de multe, încât trenul pus pe șine să meargă din inerție până trece primul hop. Că eram sigură că vor veni, aproape optimistă, ca să fiu cinică. Iar jurnalul acesta lunar, chit că poate fi golaș, e o dovadă că sunt în tren și trenul pe șine. Însă, ca și în ultimii doi ani, ianuarie elvețian s-a terminat în... Austria. Pentru o scurtă revedere, dar atât de așteptată, cu prietenii abonați la tradiționala săptămână de schi în Zillertall, și pentru o săptămână de schi în familie - o experiență cu totul nouă care păstrează dilema mea legată de acest sport: să mă las sau să mă pluguiesc la nesfârșit. Citește mai departe între

    Citește mai departe
  • Ebenalp în alergare. Pe munte iarna… cam cu frică 64

    Salut! Aceasta este o postare de pe blogul meet the sun Nu mă așteptam să devin tot mai fricoasă în ce privește mersul pe munte iarna. O numesc totuși prudență și o asociez cu instinctul matern, că în epoca d. M. s-a declanșat. Dar o simt destul de des ca pe o frică și asta mă nemulțumește profund - aveam alte așteptări de la mine, și chiar dacă nu sunt genul care să bifeze obiective arhicunoscute, măcar să nu asociez muntele iarna cu teama. Aceeași iarnă care desăvârșește muntele. Uitasem de frumusețea brutală când stânca și zăpada se pun laolaltă. Pentru destule clipe am privit în adâncuri sau spre vârfuri cu naturalețea unui jneapăn care nu se întreabă ce caută pe-acolo. Și a fost așa de bine! Citește mai departe întreg articolul Ebenalp în alergare. Pe munte iarna… cam cu frică.

    Citește mai departe
  • [Jurnal în mișcare 12] 2023 sub lupă... 61

    Salut! Aceasta este o postare de pe blogul meet the sun Decembrie se încheie nesperat de bine și „scapă turma” anului. E incredibil cum o mână de ajutor, venită de unde nu te aștepți, îmbunătățește starea mentală, motivația, hărnicia, optimismul. Iar luna aceasta am avut parte de mai multe mâini întinse și sunt foarte recunoscătoare. M-au ajutat foarte mult și comentariile de pe blog, conversațiile de pe email sau chat-uri, și vă mulțumesc pentru că sunteți alături de mine, chiar dacă ne cunoaștem personal sau nu. N-am putut să nu observ că blogul continuă să fie un spațiu în care oamenii pot scrie ce simt și vă asigur că așa va rămâne și în 2024. Și pentru că veți citi la anul, eu publicând la mijlocul nopții, la mulți ani! Un An Nou cu adevărat nou! Citește mai departe întreg articolul [Jurnal în mișcare 12] 2023 sub lupă.

    Citește mai departe

Articole recente