Mi-era dor să mergem împreună pe munte, doar noi doi. Chiar și câteva ore. Chiar și cu primii kilometri ”pe fugă”, cu țânțarii la ureche și tăunii împrejur, că la șapte-opt seara eram ultima ofertă a zilei. Chiar și cu toanele ploilor de vară care te pot ocoli sau te pot trimite acasă.

Mi-era dor de o mini aventură. Pasul Saxer Lücke e prima idee - hai! Gândul a încolțit imediat ce am aflat că Miruna va dormi cu clasa la o fermă și că vom rămâne, pentru o seară, singuri. Simțeam nevoia să o petrecem într-un mod special și ne-a ieșit, chiar dacă nu s-a întâmplat planul de acasă, ci ca-n viață: nu te pui cu natura și nici cu instinctul părintesc.