Ion Asan

Articole postate de Ion Asan

  • Tratamente medicale la domiciliu Targu Mures... 136

    Injecții, perfuzii, pansamente, schimburi de sonde urinare, îngrijiri post operatorii – extragerea firelor chirurgicale, analize de laborator, schimburi de sonde nazo-gastrice, îngrijiri acordate persoanelor în vârstă și bolnavilor gravi, alte îngrijiri și tratamente curente. Experiență în domeniu: 20 de ani. Toate îngrijirile și tratamentele medicale menționate mai sus se fac pe baza prescripțiilor și recomandărilor medicului de familie sau a medicului specialist.

    Citește mai departe

  • Liniște măruntă... 158

    Plouă liniştit, fără mânie, cu stropi calzi, suprasaturaţi, dintr-un cer greoi de lacrimi.Ca într-un vis încărcat cu vedenii,timpul alunecă printremoleculele de apă,modelând Universul cuo răceală care te strânge...

    Citește mai departe

  • Lumina-i de granit... 161

    O pace moale cuprinde treptat orizontul. În spatele norilor, razele se prăbușesc pe încheieturile zilei și-o lumină pâcloasă, umedă, se așterne în zare, ca un zid. Cerul își acoperă ochii cu palme negre și reci, iar timpul devine o tăcere de plumb peste tot. Din reziduuri de lumină lun

    Citește mai departe

  • Nocturnă... 162

    Nu se aude nimic. Timpul își ține răsuflarea. Doar stelele tremură neliniștit sub geana întunericului. Acolo unde începe cerul, păsările au culoarea pietrelor... Miroase a iarbă arsă și din freamătul frunzelor se iscă, parcă, primul vânt. Undeva pe li

    Citește mai departe

  • Emoție... 160

    Obloanele cerului s-au deschis puțin, doar cât să picure câțiva stropi de binecuvântare peste suflete... O rază de lună începe a atârna peste lucruri, ca un ultim respiro al nopții si peste tot lumina începe să se dilueze neregulat... De franjurii întunericului mai stau atârna

    Citește mai departe

  • Am vrut... 159

    Am vrut să desenez cerul cu bucăți din sufletul meu. Erau pe-afară.  Rătăceau despuiate de trupul în care au fost sădite cândva. Parcă nu își mai recunoașteau locul... nici timpul sau... anotimpul! Poate pentru că aveau forme și culori diferite și nu se mai potriveau ca să formeze întregul! Cel dintâi, unicul, primit ca dar... la început.  Asa că m-am răzgândit. Le-am adunat pe toate și mi le-am înghesuit în palme. Poate că într-un final se vor reconstrui, se vor lipi unele de altele și vor recunoaște până la urmă locul de unde au plecat. Și se vor întoarce în trupul meu mai curate și mai pline de liniști. Dar pentru asta ar trebui să-mi desfac palmele și să le eliberez! Încă nu pot... Nu mi-am terminat de spus rugăciunile!

    Citește mai departe

  • De toamnă... 153

    Frunze rătăcite umplu-ntreaga stradă, Vine toamna plină de copacii goi, Reverențe triste printre crengi, dovadă ...

    Citește mai departe

  • Iți scriu... 158

    Am așezat pe un perete o frântură dintr-un colț de cer, pe care l-am desenat cu lumina potolită a amiezii. Pe jos am așternut firele de nisip ...

    Citește mai departe

  • Se preling răcori... 154

    Se lasă seara. Sub coama cerului se adună păsări. Sub aripile lor stau adunate mulțimi de primăveri, dar niciuna ca aceasta. Un vânt steril se plimbă haotic, dezbrăcând pomii de toată floarea lor. O lună mare, despletită de raze, umezește pământul, acoperindu-l treptat cu un covor fin de rouă... și e frig. Un frig morocănos și insistent.

    Citește mai departe

  • Miroase a verde crud... 154

    O mână-a dimineții îmi zgârie-n ferestră și clipele se cern prin sticla murdară, un soare plânge jos, în camera noastră prin ochii unei zile de vară. Sub zări se stinge noaptea abătută,

    Citește mai departe

  • Sub geana zării... 159

    Ninge cu petale de lumină. Ca într-un act final, Cad florile ca o cortină, Sub ochii templului solar. Alearg...

    Citește mai departe

  • Constatare... 159

    Un fel de amorțire zguduie zarea... curg nori albi înspre ieri, aruncând în urma lor fulare de ceață. Cu aripi de rouă, cerul se prăbușește în ochii florilor. Timp...

    Citește mai departe

  • Reflecție... 152

    Pe obrajii reci ai serii câteva raze obosite stau agățate de orizont,  însângerându-l. Stelele și norii se amestecă tumultos, ca într-un joc bizar. A început să ningă timid, cu fulgi fini și rari. Un pui de vânt așază praful argintiu pe tâmpla nopții și pe copacii care par niște statui rugătoare. 

    Citește mai departe

  • Urme de vânt... 144

    Cerul și-a vândut sufletul albastru pe un pumn de umbre solitare. Fâșii grele de plumb îmbracă fruntea serii ascunzând sub ele mugurii stelelor. Nori măcinând fulgere se preling într-un ritm greoi pe catifeaua nopții, sfidând parcă gravitația... Orele picură o liniște aproape primară și, într-un colț, un om de zăpadă pe jumătate dezghețat, mai poartă încă pe umerii lui urmele unui vânt nebun.

    Citește mai departe

  • Noapte de iarnă... 155

    Se frânge cerul în stropi de argint, Cu sufletul alb atârnă o lună, Albe zăbrele se aștern pe pământ, Un vânt nebun îi cântă în strună. Pustie și rece-i urgia pe-afară,...

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile