Floare de hârtie
Robotic îmi port paşii prin lumepe spate cu greu duc aripi de piatrăe atâta tristeţe că-n sufletul meuplouă trăznind cu lacrimi de gheaţă!Îmi plouă pe viaţa de priveghi prelungitcu amintiri închise într-un cufăr de lemnprin vene îmi urcă o întrebare fireascăah, de ce n-am trăit, niciodată şi eu?!