Tristețea grădinii de șofran, de Monica Ramirez – Editura UP – recenzie Tristețea grădinii de șofran Autor: Monica Ramirez Editura: UP Nr. The post Tristețea grădinii de șofran de Monica Ramirez – Editura UP – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
iar drumurile însemnau flori le-am luat cu mine în explozia lor și mă gândeam cu ți-ar sta la fel de goală și minunat de mirositoare te desfăcuseși leneș pe patul cu cearșaf violet alba ta piele mi se-ntindea către buze țineai ochii închiși și geamurile era larg deschise ca să iau și să dau lumină […]
Rondelul senectuții Luminița Ignea În tinerețe-avea umor, Succes avea la femeiet Și-avea de toate ca poet, Avea și rimă și picior. Le cucerea așa ușor Cu versu-i hâtru, desuet, C-avea de toate ca poet. Da,-n tinerețe avea umor! Ajuns de râsul tuturor, Printre poeți e azi proclet, Iar printre dame-anahoret Și rima-i […]
Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman-prezentare Nr. Pagini: 352 Dramă/Ficţiune Uimitorul roman de debut al lui Gail Honeyman prezintă
Meniu: (pastă de carne cu roşii, friptură de curcan, prăjitură cu ness) 1.Aperitiv: pastă de carne cu roşii -carnea de pe oasele
Trecând prin ușă, viteza sunetului scădea treptat, muzica lingându-mi încet urechile. În fiecare seară, după ce se retrăgea în camera lui, urcam tiptil și mă așezam pe trepte, cu spatele lipit de zid. Scara în spirală era și ea ca o cochilie de melc, ca interiorul urechii mele, unde se răsuceau lung sunetele. În fiecare seară înainte de culcare, el asculta muzică în camera lui iar mie îmi plăcea să trag cu urechea. Desigur, aș fi putut să intru și să-i cer să ascultăm împreună. Sau aș fi putut asculta aceleași piese în camera mea. Nu, nu era același lucru. N-ar fi sunat la fel. Ca și ciocolata: cea furată are alt gust decât cea împărțită. Îmi plăcea să-mi imaginez o serie de povești cu el în rolul principal, povești care se desfășurau pe fundalul sonor al alegerilor lui din fiecare seară. Uneori îi azeam respirația accelerată, semn că și el trăia intens în poveștile sale. Alteori îl auzeam sau mi se părea că îl aud râzând sau plângând, vorbind cu
Invitația, de Adele Parks – Editura Rao – recenzie Invitația de Adele Parks Editura Rao /2020 I INVITED HER IN Număr pagini:
„Omul se trage din maimuță. Soldatul, din porc”. Acesta este principiul călăuzitor al activității de zi cu zi pe care o desfășoară locotenentul Mitran (un brav ofițer al măreței armate române de altădată).
„Bărbatul fără cap” reprezintă cartea de debut a Lavinicăi Mitu. În 2017 a redescoperit pasiunea pentru scris la cursul de creative writing inițiat de Bogdan-Alexandru Stănescu și Cezar Paul-Bădescu, apoi a urmat cel coordonat de Florin Iaru și Marius Chivu. Câteva proze scurte din acea perioadă se regăsesc în revista Iocan și online în revistadepovestiri.ro. […]
Departe de tine... departe de tot ce știu și iubesc... încet, încet uit să zâmbesc. Cât voi mai fi nevoit să trăiesc așa ... De ce? de ce nu pot și eu măcar pentru o clipă să uit și să iert ... Mă doare atât de tare neputința de care sunt acum legat ... și de fiecare dată când par să îi rup lanțurile să fug iar la tine să îți spun totul ceva se întâmplă... ceva mă face să îmi aduc aminte vorbele lor... și jurământul făcut... jurământul pentru tine... Mă chinui de atât timp să găsesc o cale ... o soluție...ceva, o scânteie de speranță... Cuvintele lor mă bântuie și nu îmi dau pace, dar ei s-au înșelat cu toții!!! Știu asta... o simt cu toată ființa mea că nu mai e mult și le voi demonstra cât de mult s-au înșelat!!! Te rog doar mai așteaptă-mă puțin... Te iubesc...