Litere

În mine viața urcă și coboară

Iubitul meu cu suflet cât un munte,În mine viața urcă și coboară,Spre luna plină am întins o scară,Să îmi aline sufletul fierbinte. Poate părea scos din tipare,Dar dacă astăzi îmi e rău,Nu fac din azi un tămbălău,Ofer un zâmbet cald și mare. Dacă mai sunt care se miră,Cum de mai râd, cum de mai pot,Am […]

Figurina absurda

M-ai făurit ca pe o figurină absurda în mâinile tale de ceară, cu sufletul negru înnecat în abis şi-n loc de zâmbet ca de fecioară, m-ai expus într-o formă banală! M-ai ferecat în cuvinte cu dinţi de cleştar ce rânjesc în strălucirea de sori din chipul tău clar şi lacrima-mi sapă obrazul fierbinte, nu mă lăsa făr’ de cuvinte! Şi timpul trece absurd peste noi, cândva, cineva ne făurise în doi şi pâlpâie dorinţa în trupu-mi absurd, dar totul a rămas ferecat în trecut! Fortăreaţa de fum din sufletul meu, ridică la cer scânteieri de rubin, rămân făurită-n figură de lut tot mereu doar cu sclipiri diafane ce se ref

Fantomatic

Image link Probabil, Am uitat sa simt In timp... Ma mint ca-s viu, Dar eu, nu mai respir Aerul cenusiu Al orasului aglomerat, Si totusi pustiu. Vreau sa deschid ochii, Dar nu stiu... Scriu cu mana oarba, Innegrind foaia alba... Si am aflat, Ca daca intunec pe altii, Nu ma luminez pe mine. Simt ca nimic nu-i bine Din ce fac si am impresia, Ca la fiecare pas Calc gresit. Ma simt slabit, Istovit, scarbit De demonii Ce vor sa-m

Dedublare

Image link Nimicnicie curata... Avutie perisabila... Apa minerala sau apa plata? Intrebare irelevanta... Plecam acum, cere nota de plata! ...grabeste pasul, Azi vreau solitudine, Voi fi doar eu si cu mine... Azi n-am chef de gloata, Nici de cearta... Uite cum da din maini degeaba, Primata idioata... Mai bine i-a si inoata Catre o alta zi, In care mai e vin in pahare, In care mai

camee

printre ultimele picături ale zilei se scurg, nepăsătoare, zboruri de sare cu spinii tociţi de prea multe îndoieli. sedimentele cenuşii ale umbrelor căptuşind pământul amorţesc, iar luna, plimbându-şi rotunjimea erodată, se hrăneşte cu molii. când pluteşti pe muchii de timp e uneori atât de adâncă liniştea încât zâmbetul tău singur poate doar să clădească poduri …

Scȃnteieri

Cerurile cad peste mine… toatǎ negura mǎ ȋmpresoarǎ și nu mai zǎreșc nici o urma de scȃnteie, clipeșc ușor, cu fȃlfȃiri line de gene negre, ȋncǎrcate de gȃnduri eterne și perene ce le ȋngreuneazǎ atȃt de tare ȋncȃt fȃlfȃirea ușoarǎ devine greoaie, atȃt de greoaie iar ochii se ȋnchid și neantul gȃndurilor se adȃncește. Cu ochii ȋnchiși și pleoapele greoaie vǎd scȃnteieri de luminǎ plǎpȃndǎ, de stele minione ce danseazǎ prin neant ȋncercȃnd sǎ ȋl lumineze, sǎ-i dea viațǎ… stele, mii de stele, colorate și vii, cu scǎnteieri de rǎsǎrit, ca stelele ce luminau odata, nu demult cerul gȃndurilor mele. Acum doar neant,

Zece

În mintea înceţoşată a fiecăruia dintre noi apare uneori de zece ori pe zi aceeaşi figură divină şi acelaşi zâmbet încleştat în fălcile ei aceleaşi… zece clipe de absurditate zilnică în care nu faci decât să te-ntrebi de ce zece gânduri negre, afundate în abis se transformă în zece clipe de strălucire magică, de scânteiere rubinie, de gol în stomac, acelaşi gol de altă dată, umplut de zeci de fluturi cu fâlfâiri uşoare ce-ţi gâdilă fiecare simţ în parte. Zece şoapte în urechea ta: o şoaptă indescifrabilă ce vibrează încă în timpanul tău, o şoaptă apăsată ce îţi sfredeleşte încă urechea, o şoaptă uşoară ce încă fâlfâie în adâncul sufletului, o şoaptă ce a devenit strigăt de dis

Pictures again

Zambet digital

Eu i-as pune pe mute, Pe multi, pe multe, Pe invizible... Pe sluti, pe slute, Suflete urate. N-au nimic de spus, Au statusuri scurte Si daca nu-s online Nu vad si nu se obosesc Sa asculte. Fug la mare...la soare Tot n-au lumina. Baga capu-n nisip, Incearca a se ascunde... Mai bine ar merge la munte, Ca sa-si deschida Si ochiul din frunte, Intunericul sa il infrunte. Nu mai e mult Nisip in clepsidra. Hai sa invatam sa Ne ocupam de suflete. Impreuneaza-ti mainile si roaga-te! Delogheaza-te! Si cauta-ti lumina din interior, Lasa putin carcasa Si ce-i in exterior, Ne-am concentrat destul asupra lor. Nu neglija! Ai in vedere ca Sufletu-i superior.

Zeruya Shalev: „Încerc să scriu într-un mod care ajunge să transmită esența unui poem foarte, foarte lung.”

Poeta și romanciera Zeruya Shalev s-a născut în 1959, în kibbutzul Kinneret, Israel. După ce obține masteratul în studii biblice se angajează ca redactor literar la Editura Keshet. Debutează cu volumul de poezie Țintă ușoară pentru lunetiști (1988), iar primul roman, Dansând, încremenind este publicat în 1993. În 1997 publică romanul Viața amoroasă (Humanitas Fiction […]