Sări la conținut

Litere

Litere

...(De asta...)

De asta nu am vrut a șede la o masă lăsând din ghearele-mi cerneală să păteze iarăși rânduri... crezut-am că m-am vindecat de boala asta (apropo – uitat-am de trei titluri dar ți le feisbuchesc –

Litere

diluări

n-am bani de vin, gândi poetul trist privind către taverna dărâmată, n-am bani să văd cum lumea asta toată dispare-n rubiniul egoist. n-am bani să beau, să uit într-o clipire de limba de năpârcă a prostimii, să uit cum ochiul tulbure-al mulţimii în veci nu-şi vede găunoasa fire. n-am bani de vin, dar dacă aş …

Litere

Despre spinii florii de colț... Despre „Calea, Adevărul și Viața”... “ Dacă te ocupi de Dumnezeu şi de Lucrarea Lui, şi El Se va ocupa de tine şi lucrarea ta “

  DĂNUŢ VRĂNCILĂ : “SPINII FLORII DE COLŢ “   Dumnezeu îşi alege vase de lucru, adică oameni vii care să ducă mesajul Său prin veac, care să dea viaţă prin Cuvântul divin. Autorii cărţii “Spinii florii de colţ “, un titlu bine ales, Dănuţ Vrăncilă şi Mircea Toma, slujitori ai tainelor lui Dumnezeu, propun cu ajutorul Editurii “Carmel Print“, Arad, 2003 o modalitate curată pentru mesagerii Scripturii de semănare a Cuvântului în inimile oamenilor şi propun un comportament relevant pentru cei chemaţi la sărbătoarea “Veştii Bune“. Chiar ei pastori sau lideri creştini, autorii abordează cu mult curaj o temă care uneori deranjează lumea restrânsă a preoţilor, a pastorilor, a evangheliştilor, a celor care “scriu “ viaţa  din nou istoria revelată a naşterii, lucrării, morţii şi învierii lui Hristos Isus. Scrisă cu har, prin Duhul Sfânt, autorii avertizează asupra marii responsabilităţi a celor chemaţi, căci ei nu sunt chemaţi de oameni, ci sunt chemaţi de Dumnezeu la o lucrare care îi d

Litere

~Mă înec.~

Mă înec. Dau din mâini cu disperare, dar nu pot sta la suprafață. Am greutăți legate de mâini și de picioare, greutăți pe care le-am tot înșirat în jurul încheieturilor și a gleznelor în ultimii ani în speranța că mă vor face mai puternică; în speranța că, suferind puțin la început, voi fi mai fericită […]

Litere

Ciudat...

Ciudat ... mă simt atât de obosit și totuși ceva mă împinge să nu mă odihnesc, ci să scriu. A trecut ceva timp de la ultimele rânduri așternute și deși simt durere în fiecare parte din corp nimic nu se compară cu durerea pricinuită de vorbele tale... și doare atât de tare încât aș vrea să nu mai exist. Mă întreb dacă tu știi că dintre toți pe tine te-am iubit cel mai mult și... din toți tocmai tu ai fost aceea care mi-a facut cel mai mult rău... și mai ciudat e că tot pe tine te iubesc cel mai mult deși mi-ai greșit enorm... Simt cum ard dar totuși e prima noapte când îmi e frig... dar nu ești aici să mă încălzești cu îmbrățișarea ta sau să îmi răcorești fruntea cu un sărut... Am

Litere

scrie-mi numele

nicăieri nu vei putea merge nevăzut, necunoscut oriunde ai ajunge cineva trebuie să-ţi scrie numele să nu se uite mi-a brăzdat faţă cu tăieturi fine şi rânduri de sânge au răsărit, era o adevărată pagină dictando şi fiecare om întâlnit mă întreba (uneori nici nu-mi mai cerea persimisiunea) dacă are voie să-mi scrie numele şi fiecare scrijelea numele găsit de cuviinţă până când faţă mea a devenit o lista a aşteptărilor coborând pe gât, umplându-mi pieptul cu rânduri bogate pline de bucuria descoperirii