Sări la conținut
ZTB ZTB.RO

Litere

Litere •

harta

vârfurile brazilor sunt burghie verzi fierăstraie ce găuresc norii desfac ploaia ca să poată curge în lacurile ochilor noștri vârfurile munților sunt coatele cu care pământul se sprijină pe cer căzut pe gânduri de la blestem încoace de când lumea e cu susul în jos de când vârfurile ciocurilor de păsări sunt portative de cântec […]

Calatorru Ruben 417
Litere •

Singur

Stătea sub o umbrelă de soare. Pe masă avea o sticlă de vin alb, așezată lângă o pălărie decolorată. Paharul era pe jumătate plin. Din când în când, lua câte o înghițitură, apoi continua să privească spre mare. Încerca să nu clipească, să țină ochii deschiși cât de mult.

Călin Hera 238
Litere •

Șoapte

Mă înec în abisul gândurilor tale de altă dată, în valurile înspumate ale mării în care regăseam in sticluţele purtate de valuri, atingerile și șoaptele pe care numai în vis îndrăzneai să mi le șoptești. Noapte de noapte șoaptele tale surde s-au înghesuit in sticluţe azvârlite pe fundul mării, și cumva, tălpile mele de ceară si-au găsit drumul prin nisipul ud pentru a le elibera cândva. Le-am strâns ani la rând, fiecare sticluţă în parte, fiecare dobândită cu prețul câte unei răsuflări uitate pe fundul mării sau cu ochii aproape însângeraţi de căutarea lor între valuri sărate, atât de sărate...Le-am orînduit pe toate, pe cele albastre, senine ca ochii tăi pe care i-am visat, pe cele albe, rupte din strălucirea zâmbetului tău trimis in fiecare dimineata, pe cele negre, pline de goliciunea și lipsa șoaptelor tale, pe cele roșii, umplute de pasiunea fiecărei atingeri pe care am visat-o amândoi și pe cele verzi unde stăteau înghesuite toate săruturile care nu au atins vreodată buzele m

Otilia 500
Litere •

Suveica

Textul acesta e rupt din Dosarul “Albaştrii”. Chiar dacă pare să fie un poem, un poem trist, nu e! E chiar începutul romanului. L-am scris ca pe un acatist cu speranţa schimbării. În fiecare an în preajma lunii decembrie îl recitesc şi tot mai bătrân constat răsfoind paginile că imaginile s-au mai schimbat, dar cuvintele rămân nemişcate ca un blestem. Suveica

Ionescu Toma Ion 314
Litere •

SDRC

e durerea intensă provocată de infarctul miocardic uite cum aflu că tot ce simt acum nu e dragoste e infarct e fractură e algia vasculară a feței și SDRC uite cum aflu că nu iubesc și că iubirea nu e lumină sau transparență ci o formă dură de opacitate și minciună pentru că nu mai […]

Leonard Ancuta 698
Litere •

Secolul singurătății de Noreena Hertz

După interesantul volum publicat de Johann Hari, intitulat „Legături pierdute”, o carte care căuta să reconceptualizeze depresia ca fenomen alarmant global pe coordonatele mai largi ale deconectării în lumea contemporană, am descoperit excelentul volum semnat de Noreena Hertz, intitulat „Secolul singurătății”. Cu un pas mai îndrăzneț decât cel al lui Hari (care căuta să reconstituie […]

Gulea Sever 498
Litere •

sfinx

sunt oamenica nişte pietre de care se izbeştepână ce ies scânteicursulde apă şi sunt pietreca nişte oameniîn care timpulîşi sapă chipulîntr-o picătură de apă uitareaşi vântulspulberănisipulîn cruceacelor patru zări

Ionescu Toma Ion 315
Litere •

Betia

Aiuresc intr-o aiureala continua, ce se scurge prin zorii zilei si mici miezi din noapte si-mi doresc sa stiu mai multe.Mai multe despre ce? Nu pot realiza acest lucru, la fel cum nu pot intelege ce ar putea presupune o astfel de cunoastere.Te-ai gandit vreodata ca te afli intr-o betie dintr-o betie generata de dorinta de a scapa pentru un moment de toate necazurile si toate prostiile din acea betie nenorocita? Hmmm... cata betie ! Iar momentul.. cat dureaza un moment ? In functie de ce parametru bizar poti calcula un moment ?Ma intreb uneori daca nu cumva toata prostia noastra e data de faptul ca nu putem percepe cu adevarat si cu desavarsire marimile.Un moment poate fi o viata. Un moment poate fi o palma data persoanei iubite, poate fi momentul in care sapa din mana ta a strapuns capul nestiutor al vreunui taran ce ti-a gresit, un moment poate fi una din maturizarile tale.Te-ai gandit vreodata cum a

Florin Muresan 605
Litere •

Monolog. (3)

Am păşit pe ţărmuri necunoscute în timp ce lumea mă împingea înapoi către moarte; eu simţeam că acolo aş fi găsit dragostea şi nimeni nu m-ar fi putut opri vreodată. Am bătut cale lungă până să ajung la ea, peste mări şi ţări, munţi, ape. Inima mea s-a târât ca o slugă pentru un gram de fericire, pentru un sărut pe frunte şi o îmbrăţişare călduroasă. A fost atunci când sufletul mi-a luat-o razna în înuneric, legat de neputinţa mea de a opri timpul în loc. Am crezut ca un copil naiv în "Vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi" când totul în jur mi se ruina asemeni unui castel de nisip în valurile uitării. Prea târziu am înţeles că nu mai

Cri Cry 437