Litere
În noapte
Autor:Ion SorescuCe noapte tristă s-a lăsat,Întinsă aripă de smoalăPustie, fără cer si goalăE întuneric...de păcat.Pierdut prin bezna care curgeÎn valuri, ceaţă de cărbuneSunt numai trup fără de mineÎn care inima se stinge,Zdrobită-n aschii de durereSi risipită prin uitare,O fumegândă lumânareÎn uraganul de tăcere.Cu amintirile de-a valmaMă pierd pribeag răpus de timpO frunză vestedă pe câmpPe care plânge tristă toamna.
Stele
Nu deschid televizorul de câţiva ani. Nu-l deschid eu, îl deschid alţii. Nu mă uit la televizor, dar îl aud. De vreo săptămână, poate două, aud în fiecare seară discuţii interminabile despre ora de religie. Şi mă enervez. Pentru că cele două tabere nu vor ajunge vreodată la consens. N-am să-mi exprim părerea. Cititorii mei o ştiu, aşa cum ştiu că nu vreau să polemizez pe o temă în care sintagma "libertatea conştiinţei" şi toleranţa sunt singurele lucruri importante după părerea mea. De vreo săptămână, poate două, aud în fiecare seară că o anume televiziune e lider de audienţă pe perioada unui show bun exact pentru spălat pe creier. Şi mă enervez. Mă enervez pentru că o instituţie care ar trebui să promoveze cultura şi să aprindă o luminiţă în minţile privitorilor (şi ascultătorilor) nu face decât să îndobitocească şi are neobrăzarea de a se lăuda cu măreaţa realizare.Stele reale, oameni talentaţi, şi stele de mucava îşi aduc aportul pentru că emisiunea are
Dor
M-am prins cu mâinile de cer,Şi-am strâns atât de tare…Că dintr-un colț de rai stingher,A sângerat o floare. Şi s-a prelins încet, de sus,O dâră de lumină.Erai chiar Tu, Preasfânt Iisus!Mă vindecai de vină. Purtam pe tălpi atâta dor…Că s-au crăpat de sete.Iar Tu, cuprins de mila lor,Le-ai dat ca să se-mbete, Doar apă vie,... Citește în continuare →
☺☺ Lucian Dan Teodorovici - Cel care cheamă câinii
Cel care cheamă câinii, cea mai recentă producţie a lui Lucian Dan Teodorovici (Polirom, 2017) ne oferă, pe parcursul patru pagini, două începuturi. Mai întâi „Ca în copilăria mea, aşa a venit Dumnezeu” (urmează un text scurt şi dens, cu tente expresioniste), apoi adevăratul început „Peste patru zile, pe 28 septembrie, aveam să fac prima şedinţă de chimioterapie”. Cititorul, specie simţitoare, va recunoaşte că a doua var
Dor
Te văd câteodată atât de aproape încât îmi este teamă să respir; mă tem că pieptul meu s-ar putea arunca prin inspirație spre trupul tău și ți-ar putea șterge nemurirea pictată cu acuarele imaginare de jur împrejurul amintirii tale. Îți simt necuvintele adâncindu-se în cordul meu dezorientat precum un verb ce și-a pierdut versul … […]
Ciclul vital nouă – Simona Tănăsescu – recenzie
Ciclul vital nouă – Simona Tănăsescu – recenzie Titlul: Ciclul vital nouă Autor: Simona Tănăsescu Editura: Velvet Story Anul apariției : 2024 The post Ciclul vital nouă – Simona Tănăsescu – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
Trufe la cafea într-o dimineață de octombrie
Situația în care se întâmplă să ai două iubite și ești… * … în Cuba: Nu ești deloc Fidel. * … în India: Buddha nu știe nimic. * … în Rusia: Stalinskaya și Moskovskaya. * … în China: Din câteva miliarde de motive. * … în Anglia: Absolut superbe… Iar ai băut prea mult! […]
şi tăceam
nu pentru că mi se uscaseră cuvintele ci pentru că nu ar fi fost multe de spus de fapt tăcerile inundaseră locul înghiţind plaja urmelor ia-mă în braţe, strânge-mă la piept lasă-mi capul să strivească sânul spân şi sec şi-ascute coasa bine, fă-o brici să tremure soarele când şi-o asfinţi odihna stradă oftează sub urmele paşilor patul suspină căutăndu-mi căldura visele au plecat în bejenie după ce cuvintele ai fost trecute prin foc şi sabie