Un alt strop de proză
Iubirea pe care mi-o descria el semăna cu... hârtia neagră, mototolită, boțită mai bine zis, pe care o îndesam în botine când nu le mai purtam, să nu se mototolească și ele peste vară... Acea hârtie, un bulgăre negru de nimic, folositor sau nu, peste care nu pot băga nici măcar laba piciorului, se descria ca fiind ceva fără de care nu voi putea supraviețui deoarece... devenisem masochistă și nu mai aveam timp să mă mai iubesc pentru că... iubeam și... trebuia să-mi fie de ajuns. Iubirea lui semăna cu un kg de fructe pe care le cumperi dar nu le împarți cu nimeni. Le speli sau nu, le mesteci sau nu, fierbi sau nu… la un moment dat, devin fecale, nu gem. Nici măcar compot, deoarece compotul nu-i făcea bine nici în zilele când zăcea în pat, țintuit de o criză de bilă... tratată cu două, trei pastile de colebil, patru, cinci aspirine și un paracetamol, sau un furazolidon,