Sări la conținut
ZTB ZTB.RO

Litere

Litere •

Vechi istorii din Tărâmul de Sus (5)

Moartea lui Knut © Daniel Onaca Într-o zi cu arșiță mare, vikingii pe coasta Angliei se răcoreau scăldându-se între corăbiile trase la mal. Zarvă mare. Harald și Knut, căpeteniile danilor, se alăturară și ei chervaitului. O ploaie de săgeți se abătu atunci, din senin, asupra lor. Oștenii regelui localnic năvăliseră pe țărm! O săgeată […]

Daniel Onaca 521
Litere •

"Prietenii ar putea fi, de fapt, dușmani."

BESTSELLER - Pachet Tijan - Jessica Cunsolo Pachetele de carti sunt o buna achizitie - iti faci un cadou cu multe carti, si pretul este avantajos! Pachetul de carti TIJAN - JESSICA CUNSOLO - vine cu 4 volume foarte bine primite de cititori, din categoria thriller, te tin in suspans si vrei sa le citesti pe nerasuflate!

Popa Sorina 276
Litere •

41. NU MAI AM PĂRERI DE DAT,

dar nici artificii n-am terminat de țâșnit. prea multe lucruri nefăcute sunt în periplul acesta. nici lampa din placaj de cinci, de la lucrul manual, dintr-a șaptea, nici un copil, nici înțelegeri prea multe despre univers și drumul lui printre depresiile mele. e adevărat c-am tot scotocit după podoabe de cai morți și vocalize scânteietoare, …

Dan Iancu 228
Litere •

TĂRÂMURI

  plutesc în atmosfera rară precară din înalturi tot mai săracă în eter trec de pe-un țărm pe altul pe-o punte de transfer îmi cresc istmuri osoase din trunchiul efemer înti…

CHITAC MIHAELA MARILENA 272
Litere •

copacul eu

de ce plâng copacii numai noaptea?pentru că lacrimile de zi se ridică la ceruri să spele norii pe picioareori copacii ştiu că prea mult cer înnorat strecoară luminalăsând umbrele triste să se ascundă printre frunzeşi frunzele cad de prea greu şi prea arsaparat de ziduri stâncoaseîmi trăiesc singurătatea visând o scară la cerpe care lacrimile mele să urce singure fără ajutorasatfel încât să pot plânge zi şi noaptefără teamă de întunericfrunzele mele au umplut tot ţinutul numănuicăci singur fiind nu am cu cine să-mi putrezesc uitărileşi până când voi încolţi sămânţăva trebui să plâng şi frunze şi floare şi sâmbureca să uit cât mai am de aşteptat

Costel Macovei 505